Iubirea Unui Emir

Capitolul 10

Aida privea apusul de la balconul camerei ei. Trecuseră doua săptămâni de când se afla la palat și în tot acest timp încercase sa fugă de 5 ori dar fără reușită. Karim era mereu cu un pas înaintea ei. Făcu-se tot ce putu ca sa scape. Aflase când se schimbă gardieni și cum putea să oprească camerele de filmat, dar de una singură nu reușea să treacă de porțile palatului.

De fiecare dacă când încerca să fugă iar Karim o prindea, nu spunea nimic doar poruncea să fie dusă în camera ei. Cumva și faptul ca el nu încercase să îi facă rău până acum o enerva.

Da, o ținea aici împotriva ei dar niciodată nu a rănit-o fizic și ea își dorea ca el să o facă. Dorea ca el sa o rănesc, să se comporte rău cu ea pentru ca să aibă un motiv pentru care sa îl urască. Țipă, îl lovi, îl înjură iar el doar stătea în fața ei și îi permitea să facă toate aceste lucruri.

Nu ridicase niciodată mâna la ea sau să țipe. Era calm și se comporta ca și cum ceea ce se întâmpla era normal.
Aidei îi era tot mai greu sa îi reziste. Era obligată să mănânce alături de el la cină iar dacă refuză să i se alăture el îi aducea cina în dormitor și mânca alături de ea. Cumva să ia cina în dormitor singuri, i se părea Aidei prea intim de-aceea nu a mai refuzat niciodată să coboare la cină. El încerca mereu să facă conversație dar Aida îl ignoră de cele mai multe ori.

După sărutul din aceea seară de acum două săptămâni se gândise foarte bine la ce avea de făcut. Trebuie să îl țină la distanță de ea până pleca iar după  să uite de el. Dar el în afară de faptul că o ținea captiva nu îi dădea nici un alt motiv sa îl urască și ei îi era tot mai greu sa se controleze în prezența lui.

De fiecare dată când era în prezența lui inima ei o lua razna. Nu îl iubea. Dar îl dorea. Voia să îl sărute, să îl atingă. Voia ca el să o țină în brațe și să nu îi mai dea drumul. Nu știa de ce reacționa așa. Niciodată nu i se mai întâmplase să simtă așa ceva față de un bărbat. Se gândise că inima îi bate așa de tare în prezența lui pentru că îi era frică de el. Dar nu îi era. Ea îl dorea pur și simplu pe bărbatul care era soțul ei și o ținea captivă.

Aida o cunoscu și pe mama lui Karim. O femeie trecuta de vârstă a doua care încă era frumoasă. Karim nu semăna deloc cu ea iar Aida crede că el se dădea spre partea tatălui. Aida vorbise cu Latifa și îi ceruse ajutorul dar ea doar râse și începuse să îi povestească că de secole femeile se supuneau bărbaților și ca scopul ei în viața este de a oferii moștenitori lui Karim și de a i se supune.

Aida o declară imediat o cauză pierdută și încercă să se gândească la altcineva din palat care să o ajute. După patru zile de la nuntă se întoarse în palat restul de servitori. Aida a rămas uimită sa constate ca printre aceștia se găseau și bărbați. Crezuse ca doar femeile lucrau în palat dar Azima îi aduse la cunoștință că da, erau și bărbați la palat dar nu aveau voie sa se apropie de camerele femeilor.

Încercă sa vorbească cu câteva fete care erau mai mereu prin preajma ei, și le ceruse ajutorul dar ele și-au cerut scuze spunându-i că nu o puteau ajuta.  Toți îi erau loiali lui Karim și nici unul nu și-ar fi risca viața ca să o ajute.

Ușa se deschise iar Aida se întoarse să îl vadă pe Karim cum întra în cameră. Astăzi el a  întârzia la cină așa că Aida a fost nevoită să mănânce singură. Karim era îmbrăcat cu o cămașă și niște pantaloni negri iar pe cap purta o guthra, o eșarfă albă care era prinsă cu o funie neagră.

La încheietură stânga avea un ceas iar pe deget un inel bărbătesc cu însemnul Hufaratului.
Arata foarte bine iar după rânjetul lui arogant și el știa asta. Aida trecu pe lângă el încercând să își controleze bătăile inimi. Se așeza pe un scaun. El se întoarse spre ea dar fără să spună nimic. Sătulă de tăcerea dintre ei Aida zise :

-O să stai toată noaptea acolo sau îmi vei spune de ce ești aici?

-De ce? Nu am voie să îmi viziteze soția? zise el în timp ce se apropia de ea.

-Pe această soție nu, rosti Aida apăsat.

El rânji și își puse brațele deoparte și de alta a scaunului, acum ea fiind prizonieră între scaun și trupul lui mare. Se apleacă încet spre ea. Era prea aproape, mult prea aprope. Aida știa ce intenție avea el așa că își intoarse capul în ultimul moment, iar buzele lui în atinse obrazul. El o sărută tandru pe obraz iar Aida respiră din ce în ce mai repede.

Aida ridică mâinile să îl împingă dar fu surprinsă când el o prinse de încheietura mâini stângi.

-De unde ai acest inel?

-Poftim, întreba Aida surprinsă de întrebare și confuză.

El arată spre inelul de pe mâna ei stângă.

-Cine ți la dat?

Aida se uită spre inelul din aur de pe mâna ei, care la mijloc se unea într-o inimă bătută în diamante micuțe. Era un inel primit în dar de la bunicul ei atunci când împlinise 15 ani.

-Nu este treaba ta, zise Aida și își trase mâna din strânsoarea lui.

-Ba este treaba mea din moment ce îl porți pe degetul inelar. Mama mea ți la dat? Karim oftă. Îmi pare rău, cu tot ce s-a întâmplat am uitat să îți dau un inel iar mama cred că s-a simțit prost pentru asta și ți-a dat ea unul. Cu toate acestea nu înțeleg de ce ți-a dat unul așa de simplu. Aida dădu să protesteze dar Karim o întrerupse. Soția mea nu poate purta un astfel de inel. Scoate-l, o să îți dau unul mult mai frumos.

-Nu mama ta mi la dat. Și nu am de gând sa îl dau jos.

Karim o privi încruntat.

-Atunci de unde îl ai? Și de ce îl porți pe degetul unde ar trebui să fie inelul meu?

-Încă o dată nu este treaba ta.

Karim o prinse de ambele brațe și o trase spre el. Ochii lui erau mai întunecați decât de obicei. Apoi se aplecă și îi șopti la ureche pe un ton dur.

-Ești a mea Aida! Ești prințesa mea. Toți bărbați pe care i-ai cunoscut înaintea mea nu au nume și nici chip. Eu și doar eu te pot atinge. Se îndepărta atât cât să o poată privi în ochii. Ești doar a mea. Acum și pentru totdeauna.

Happy New Year! 🥰🎉 2021