--- Lumina nenorocita! Urasc lumina puternica. Scoate aia din fata mea pana nu o arunc! exclam zvarcolindu-ma.
Clipesc nervoasa pentru a ma obisnui cu lumina din tavan si ma ridic in sezut. Imi frec ochii cu podul palmei si observ ca sunt intr-o camera cu pereti albi si stau pe un pat mic.
In fata mea se afla o femeie la vreo treizeci de ani, cu parul saten pana la umeri si ochii negri.
--- Poti sa vorbesti in engleza? Te simti bine?
Ma priveste ingrijorata, cu un zambet cald pe fata sa pala.
--- Da pot, altfel nu as fi aici, ci la niste cursuri in Machester, stand intr-o garsoniera, fiindca asa zisa noua casa e infestata cu monstrii numiti termite. Femeia rade, desi eu m-as fi simtit mai degraba iritata. Am fost cam nepoliticoasa ce-i drept. Imi pare rau ca v-am vorbit asa, dar nu mi-am dat seama, continui. Ma simt bine, dar slabita. Unde sunt?
--- E in regula, stai calma. Esti la infirmierie, pentru ca ai lesinat. Ai avut o lipsa de calciu. Iti aduci aminte?
--- Da, doamna...
Nu poarta ecuson. Ador ecusoanele doctorilor, pentru ca pot sa ma dau atotstiutoare ca le cunosc numele. Acum par aiurita si nu cred ca seman foarte mult cu magarul din Winnie the Pooh!
--- Millow. Martha Millow. Iar tu esti?
--- Celeste. Acum cat timp am lesinat?
Femeia in halat alb arunca o privire la ceas, apoi se intoarce spre mine.
--- Nu de mult, avand in vedere ca ar fi trebuit sa te trezesti maine dimineata, datorita oboselii. Cam douazeci de minute. Am inteles ca tu ai adus-o pe Hyacinth pana aici si ai carat-o singura. Biata de tine. Ti-am dat cateva me...
--- Hyacinth!
Sar din pat ca arsa si ametesc, dar ma sprijin de perete. O intreb pe doamna Millow ce are si sta cateva secunde pe ganduri, hotarandu-se daca sa imi spuna sau nu.
--- Spuneti-mi adevarul, va rog. Nu voi spune nimanui.
Fac o fata de catelus plouat si o implor din priviri sa imi zica. Sunt foarte ingrijorata in legatura cu bruneta.
--- Ei bine, iti voi spune. A pierdut extrem de mult sange si sistemul ei imunitar e la pamant. Are cateva coaste rupe si este...Este in coma.
Fac ochii mari, fiind socata de afirmatia ei. Cateva lacrimi mi se aduna in colturile ochilor, dar le sterg rapid. Da, nu o cunosc si nu pot spune ca suntem intr-adevar prietene, insa eu sufar pentru oricine care este ranit. Este in firea mea si nu pot schimba asta. De aceea imi place sa ajut. Cand eram mica si bunica si-a rupt piciorul cand aduna cirese am plans cateva zile si am stat la ea o luna, avand grija sa aiba tot ce vrea. Ba chiar am gaitit pentru prima data atunci. Mi-era asa de mila de ea. In plus, m-am simtit vinovata, pentru ca eu am vrut cirese ca sa imi faca placinta. Mereu sufar cand cineva pateste ceva, dar daca eu sunt persoana ranita nu vreau ca nimeni sa sufere pentru mine. Nu am nevoie de mila sau de ajutorul lor, pentru ca, daca nu fac parte din familia ta, nu le pasa cu adevarat de tine, iar eu nu vreau persoane false si prefacute in jurul meu, atat timp cat eu nu sunt una. Eu sunt o fata care si-a inaltat in jurul ei un mic zid de protectie. Nu este de mare si poate fi daramat cu usurinta de persoanele care vor cu adevarat sa stie cine este adevarata Celeste.
--- Va fi bine? soptesc, privind-o pe doctorita in ochi.
--- Da, scumpo. Dar trebuie sa asteptam.
Isi pune mana pe umarul meu, in mod incurajator.
--- Parintii ei au aflat?
--- Draguta, asta e mai complicat. Nu trebuie sa te ingrijorezi in privinta alor sai. Vor afla, dar mai intai vrem sa se trezeasca, fiindca am inteles ca Hyacinth nu vrea sa isi ingrijoreze niciodata parintii datorita problemelor lor. Intelegi?
CITEȘTI
Tabăra Pry Hills
Werewolf"Milioane de stele sclipesc pe boltă, parcă întrecându-se în frumuseţe. Una mai strălucitoare că alta şi totuşi nu este niciuna mai frumoasă ca cealaltă. Fiecare are ceva aparte, care te face să o priveşti timp îndelungat şi să reflectezi asupra vie...
