Din întâmplare

Cel Mai Dulce Somn.

Ajunsesem acasă de vreo două zile când Cristi s-a hotărât sa ieșim brusc împreună. Între repetiții am găsit un loc micuț pentru cafea, însă nu mă așteptam să ieșim cu Alex și Manuela.

Am coborât din mașină în fața cafenelei și am observat mașina lui Alex parcată la intrare.

-Glumești? Nu aveai de gând să îmi spui și mie? Sunt înconjurată numai de idioți?

-Îți spun acum. IUBITO. Hai să nu ne facem prietenii să aștepte. Mă poți ține și de mână dacă vrei.

O luase în glumă, însă eu chiar l-am apucat de mână zâmbind. Era un gest prostesc ce nu trebuia făcut, însă căldură mâinii lui m-a făcut sa vibrez și brusc mi-am amintit de el ud, la hotel... Am roșit.

-Mă poți și pupa dacă vrei.

-Nu întinde coarda că se rupe și până ajungem cu Manuela la spital poate moare, DOAMNE ajută.

-Măi măi... Răutate mică. Ce replici pe tine.

-Da.. Măcar eu îmi iau replici bune de la magazine scumpe nu ca tine doar haine..

-Cam tâfnoasă, dar adorabilă. Haide.

M-a condus înainte pe ușa grea și am găsit ușor masa unde erau cei doi. Cristi s-a așezat, însă eu am văzut tensiunea din Alex. Era ceva prea dubios în ea și eu îl cunoșteam perfect iar vânătăile verzi acum erau proeminente dând impresia unui pușcăriaș. Urma ceva greu. Am pus mâinile pe masă fără sa mă așez și m-am aplecat în față ușor pentru a-i găsi ochii lui Alex.

-Ce vrei? Te cunosc prea bine. Spune o dată.

-De ce nu stai jos, Liliuț. Discutăm doar.

-Manuela, tu ține-ți botul de rață până nu ți-l fac cioc de găină. Am amânat o repetiție sa fiu aici crezând că ies cu iubitul meu nu cu fostul și parașuta.

Alex se uita cu ochii mari la mine. Era obișnuit să mă vadă tăcută și fără glas. De regulă toți făceau ce voiau din mine... Însă acum eram ca un leu gata să atace. A așteptat să mă liniștesc după care acesta a spus:

-Stai jos, Lia. E serios.

M-am așezat ascultătoare, dar cu cel mai dur comportament și am pus mâna peste a lui Cristi. Alex a privit repede mâinile noastre și a trecut la subiect. Am simțit că îmi cade cerul în cap când am văzut hârtiile gri și triste ce se așternut pe masă. Proces. O nu...

-Te-am dat în judecată pentru vânătăi boss..avem proces.

-Javră de om...

Am spus printre dinți însă fiecare cuvânt durea. Îl jigneam când voiam să îl iau înapoi, dar îl ataca grav pe Cristi.

-Ce te face să crezi că îmi pasă?

A spus Cristi zâmbind. Un zâmbet care îmi dădea fiori. Nu mai era Cristi al meu... Nu mai era cel dulce și simpatic. Era dur și serios cu nervii la maxim mimând o urmă de liniște.

-Asta.

A spus întinzând telefonul pe o știre. Văzusem umpic din titlu "Tânărul surprins într-o bătaie sângeroasă din cauza produselor halucinogene....." însă atât fiindcă Cristi a luat telefonul și l-a izbit de peretele opus. S-a sfărâmat făcându-se praf și toată lumea din cafenea se uita la noi. După câteva secunde, în care cei doi se uitau unul la altul, o chelneriță a venit timid spre noi.

-Bună ziua... V-aș ruga să părăsiți localul dacă aveți acte de violență...

-Domnișoară. Te rog ignoră-ne. Lăsăm bacșiș și nu-ți facem probleme așa că mergi după tejghea și fă liniște dacă nu vrei sa te bată iubita mea că te bagi în seamă cu mine.