Din întâmplare

La Capătul Puterilor

Ușa era frumoasă și te îndemna să bați în ea, însă inima mea era cât un purice speriat. Am ciocănit totuși ușor de 3 ori iar aceasta s-a deschis. În cadrul ei stătea aceeași fetiță. S-a uitat la mine cu ochii ei mari și cu un iepure de pluș în brațe.

-Bună din nou micuțo!

Din nou din partea ei niciun cuvânt.

-Hei păpușă. Am fost și înainte aici.. Știm că poți vorbi..

Din nou absolut niciun sunet.

-Să-mi bag... Ce enervantă e...

A spus Cristi enervat de situație.

-Să-mi bag...

A început fetița să repete.

-Nu nu nu nu! Nu spune asta. Gata gata. E urâtă vorba asta. Shhh

-Să-mi bag..

A spus ea râzând și a fugit în casă lăsând ușa deschisă. Prin ea am văzut sufrageria toată pusă la punct și ordonată, am simțit un fior și am bătut din nou la ușă.

-Dacă puștoaica spune ce ai zis tu... Îmi pierd din start orice impresie. Idiotule!

-Nu e vina mea că e enervantă.

Ca o fantomă, ea s-a întors în ușă cu un zâmbet malefic pe chip. Arăta că un micuț demon.

-Vreți să vorbiți cu mama... Și e important din moment ce v-ați întors...

-A.. Da.. O chemi te rog..?

-Uite cum facem.. Zâno și durule..

-Astea ar trebui să fie jigniri?

A întrebat Cristi în șoaptă la urechea mea, însă am dat din umeri. Nu prea știam ce mai exact era..

-... Vă las să vorbiți cu mama, dar unul din voi vine să se joace cu mine tot timpul cât celalalt vorbește, altfel îi spun mamei ce am învățat de la voi. Și se va supăra rău.

-Drăcușor impielitat și..

I-am acoperit gura până să o mai învețe ceva pe micuțul monstru și am aprobat zâmbind ce a zis ea. A dispărut din nou ajungând în schimb femeia pentru care am venit. Apariția ei în ușă m-a speriat și luat prin surprindere puțin. Nu puteam lega două cuvinte..

-Bună din nou! Ce este?

A întrebat ea zâmbind, iar eu doar o priveam surprinsă. Era la fel de frumoasă ca întotdeauna.. O cunoșteam bine. Nu era bătrână, iar ridurile evita  să apară pe fața ei.

-B.. Bună ziua din nou... Am putea intra ?

Am întrebat. Bâlbâielile nu mă ajutau, iar vocea mi se frângea pe alocuri. Eram panicată.

-Am.. Păi.. Aveți de gând să mă omorâți?

-a... Nu?

-bun, atunci puteți intra.

Cristi s-a aplecat și mi-a șoptit :"acum văd de unde eunorul..trăsătură de familie" Umorul ei era destul de interesant, defapt. Am intrat și m-am așezat pe canapea. Livingul era mare și spațios. Ea ne-a adus ceai. Eu mă holbam la parul ei. Buclele acelea aurii și lungi, azi erau scurte și satene alături de acei ochi căprui minunați și calzi. La mână avea o verigheta aurie și o brățară tot aurie cu pietricele mici și roșii. Superba.

Drăcușorul a revenit cu un chip angelic. Se uita la noi frumos și dulce. Credeam că și-a revenit din răutate până când a deschis din nou gura.