Capitolul 8.

3.2K 148 24
                                    

,,Iubirea e despre cum rămâi în viață, chiar și atunci când nu simți că trăiești."

Cursa a luat sfârșit, câștigând și de data aceasta locul întâi. Totul a revenit la normal se pare. Bine, vorba vine... nimic nu va mai fi ca înainte ca atunci când nu aveam alte priorități. Tot ce îmi doream era să câștig toate cursele care se organizau, fără excepții. Dădeam tot ce aveam mai bun pe traseu, fără să mă gândesc la consecințe, nici nu mă interesa viteza cu care mergeam, tot ce conta era să câștig. Acum însă, este diferit. Acum știu că cineva important mă așteaptă acasă și nu numai că trebuie să câștig cursa, dar trebuie să rămân viu.

Ne îndreptăm cu toții spre petrecerea de după cursă. Sper să fie o seară ușoară care se va termina repede, mâine am multă treabă la Organizație pentru că trebuie pregătit un transport cu arme foarte important și pentru asta trebuie să am mintea liberă.

Coborâm cu toții din mașini, iar gașca se reușește. Ne așezăm la cea mai mare masă și nu pot să nu observ cum fetele încep să ne de-a târcoale. Acum ceva timp mi-aș fi ales una dintre ele fără să stau pe gânduri și am fi mers la cel mai apropiat hotel, însă acum simpla lor prezență mă enervează, iar gândul că odata făceam întrecere cu băieții care agăța cele mai multe femei câștiga, mă înnebunește. Nici măcar nu le poți numi femei, sunt niște copile fără minte care cred că te pot băga în patul lor, dar nu își dau seama că este exact invers, iar noi facem jocul cu tot cu reguli.
Îl văd pe Sorin cum se ridică și pleacă cu o roșcată de la bar, urmat de Adam care își alege o blondă. Le-aș spune cât de greșit se vede acum din exterior, dar îi las să învețe din greșelile lor, nu ale mele, o să regrete singuri când va veni timpul să își facă o relație serioasă. Acum, oricum nu mă vor asculta.

Lumea începe dintr-o dată să aplaude și să strige, iar asta mă duce cu gândul că organizatorul petrecerii a apărut. Chiar sunt curios cine este și de ce a încercat să ascundă această cursă de noi. Din vedere niciunul dintre noi nu știe cine este acest om, așa că am ales să merg cu Liam printre oameni și să vedem ce aflăm.

După jumătate de oră, ne reîntâlnit la masa noastră să punem cap la cap informațiile. Băieții au venit cu niște fete, iar canapeaua noastră este plină. Înainte nu m-ar fi deranjat, dar acum ma simt sufocat. Sper ca Liam să fi aflat mai multe decât mine și să îmi treacă starea pe care o am acum.

—Deci ce ai auzit? îl întreb după ce mă așez pe fotoliul din capul mesei.

—Spune tu mai întâi. Te văd liniștit, deci nu cred că ai aflat.

—Ce să aflu?

—Hai zi, mă forțează Liam să spun primul.

—Am aflat că numele lui este John, încă nu îi știu numele de familie, are un băiat de 20 de ani care este de mai mult timp în oraș, iar el a venit acum o săptămână. De obicei organizează curse înafară, dar se pare că va rămâne mai mult în preajmă și de aceea încearcă să se remarce și aici.

—Acum ar trebui să îți dau eu veștile proaste.

—Vești proaste?

—Marko? o voce feminină se aude din spatele meu și îmi dau seama că am dat-o în bară rău de tot.

Când mă întorc îmi văd iubita împreună cu cei mai buni prieteni ai ei, Lisa și Erick. Ce caută ei aici? Și de ce nu mi-a spus nimic despre ieșirea aceasta? Deci se pare că avea planuri, iar eu i le-am stricat când i-am spus ca trebuie sa plec și de aceea era supărată. Cât de prost sunt!

MarkoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum