Din întâmplare

Mă face să zâmbesc mereu?

Am ajuns înapoi la hotel. Mâinile îmi erau pe cutie, corpul îmi tremura și o senzație de greață mă cuprinsese. Mă uitam la lucrurile mamei fără să mă gândesc la ceva anume.. Pur și simplu nu simțeam altceva decât un gol. Un spațiu vid care îmi mânca sufletul. Nu aveam tupeul să deschid jurnalul, nu aveam tupeul să mă uit din nou în cutie..

-Hei.. LIA.. Ești bine?

-Da.. Sunt bine..

-ok. Nu ești.

Mi-a luat cutia lăsând-o pe un scaun după care m-a ridicat învârtindu-mă și m-a lăsat pe pat în timp ce mă gâdila. Râsetele erau sincere, dar s-au transformat într-un șuvoi de plâns pe care el nu a reușit să îl estompeze. Nici eu nu știam motivul exact dar mă simțeam goală și cât se poate de singură. Singură și pustie.

-Nu mă vrea nici ea, Cristi...

-Gata gata.. Nu ai nevoie de ea. Ești bine, da? Mă ai pe mine.

Ochii lui se contopiseră pe ai mei și ceva s-a întâmplat. Un fel de clic metalic m-a lovit și până să îmi dau seama deja îl sărutam.

El m-a sărutat înapoi trăgându-mă mai aproape. Și de acolo.. Totul a devenit neclar puțin. Nu știam dacă de la suferință, sau chiar îmi doream asta, dar ajunsesem pe el. Era o tensiune care spunea clar ce urmează să se întâmple și mă uitam la el. Până la urmă prima dată o făcusem tot cu el... Brusc mii de fluturi îmi rupeau stomacul. Era clar acum.. Simțeam ceva pentru Cristi. Ceva puternic. Ceva ce abea acum am observat. El fusese mereu acolo pentru mine.

-Lia...

-Shh... Nu spune nimic

-Lia ascultă-mă. Nu face asta. Te-am mințit. În seara aia nu s-a întâmplat nimic între noi...

-Serios?

M-am oprit puțin. Nu știam cum să reacționez mai exact... Să fiu supărată? Era prea complicat totul, însă momentul nu se stricase de tot și conta prea puțin asta acum. Am luat o hotărâre. Știam că dacă nu o fac acum, poate nu o voi face niciodată. L-am sărutat din nou. Și el pe mine. Totul părea să decurgă bine până când el s-a întins lângă mine în pat și m-a tras pe pieptul lui sărutându-mă pe cap. Semăna mai mult cu o poziție de somn și nu era tocmai ce îmi doream.

-Dar...

-Shh... Micuțo. Ești supărată. Nu discutam despre asta. Nu te las să faci ceva ce după vei regreta. Calmează-te și doar stai aici.

Brusc am izbucnit în plâns. Mi-am acoperit fața cu palmele și el mă mângâia. Simțeam ca tot universul e contra mea. Golul devenise mai mare. Poate e mai bine că m-a oprit. Eu trebuia sa fiu cu Alex.. Dar Cristi era aici și nu puteam ignora ce simt, iar tot ce aflasem despre ai mei mă storcea de orice putere existență. Speram ca el sa fie salvarea mea acum.

-Mă doare tot ce am aflat.

-știu. Shh.Gata, gata.Sunt aici.

S-a ridicat urcându-se pe mine și mi-a luat mâinile de la ochi. Eram udă pe toată fața, probabil și roșie. Am văzut cum se apleacă și părea un moment romantic, probabil urma să mă sărute, însă exact atunci a început sa ma gâdile și sufle pe gât. Ținându-mă de mâini. Am început să râd și să îl lovesc cu picioarele, însă nu am rezolvat nimic. Era prea puternic. S-a oprit brusc uitându-se atent la mine.

Mă uitam în ochii lui mari și simțeam cum inima mi-o ia la goană. Simțeam ceva pentru el. Era clar. Mă gândeam la Alex tot mai rar când eram cu Cristi și îmi dădea palpitații la inima mereu doar cu o privire.. Fața lui devenise gândul meu principal atunci când mă trezeam și când mă puneam la loc la somn în ultimul timp. Însă am ignorat asta. A bătut orice băiat s-a uitat la mine.. Însemna  că și el mă plăcea, nu?

-Cristi...

-Da?

-Eu.. Simt ceva pentru tine, dar nu știu ce e.

Mi-a zâmbit dulce și m-a sărutat ușor pe frunte. Buzele lui erau moi și umede. Ochii erau liniștiți iar expresia feței devenise blândă.

-Tu simți ceva pentru mine?

Am întrebat încercând sa nu par la fel de ridicolă cum mă simțeam. Totul în jur părea că a înghețat. Chiar și el care se uita în ochii mei fără să dea vreun răspuns concret.

-Da. Cred că da. Dar tu acum ești doar tristă. Nu simți asta pentru mine, Lia.

Era o posibilitate să aibă dreptate. Dar de ce mă simțeam așa rău că nu mă crede?

-Posibil...

Am spus uitându-mă în continuare la el și el la mine. Tăcerea devenise stânjenitoare, însă el s-a ridicat zâmbind cu gura până la urechi. Mă așteptam să mă întrebe ceva,orice, însă el evita subiectul începând să glumească. Mă simțeam penibil, dar i-am urmat exemplul ridicându-mă.

-Hai schimbă-te. Am o surpriză pentru tine. Eu merg în baie să mă schimb. Ieșim la plimbareeeee...

-Yey.

Am spus, iar tonul meu supărat deja era prea evident. M- am schimbat cu greu și am așteptat cuminte să iasă el din baie. De ce îi lua lui mai mult? Eu sunt fata!

Ușa la baie s-a deschis curând și Cristi a venit în cameră dându-se cu parfum. L-am privit puțin, apoi am roșit și am întors privirea. De ce mă simțeam brusc asa atrasă de el? Parcă mi se produsele un clic în creier care mă îndemna să îl plac așa tare..

Am plecat. Nu știam ce are de gând, dar știam clar că urmează să am parte de o zi foarte frumoasă și că surpriza pregătită de el sigur urma să mă bucure. Mă cunoastea bine, plus că nu conta surpriza cât conta timpul petrecut cu el. Încântarea mea a explodat când m-a luat de mână.

Am mers până când am ajuns exact la Podul pentru cupluri unde mi-a dat un lacăt, cheie și un marker pentru a scrie pe lacăt.

-Mă duc în capătul opus, scriu pe lacăt, tu scrii aici cu cine vrei să fii împreună și când terminăm ne uităm la celălalt. Când suntem gata amândoi, aruncăm cheia în același timp în apă. De acord?

-Da.

A fugit până în capătul opus al podului și mi-a făcut cu mâna. S-a aplecat scriind pe lacăt. Am scris și eu ce simțeam în clipa aceea "Lia+Cristi..🖤 Posibil?"
Am închis lacătul pe fierul podului și m-am uitat lung la cheie.. Nu doream să o arunc pana nu imi vedeam aceasta dorință bruscă îndeplinită. M-am uitat la el. Atât de frumos și de la distanță. S-a ridicat de la nivelul lacătului și mi-a făcut semn cu 3 degete sus. Doua... Unul... Și m-am prefăcut ca arunc cheia în apă, însă am ascuns-o în buzunar. A lui s-a văzut când a făcut contact cu apa. Ne-am întâlnit la jumatea podului, gata de plecare.

-Ai aruncat-o departe rău. Nici nu am văzut unde a căzut.

A spus el în clipa întâlnirii.

-Păi eu sunt băiatul în relația asta. Ma pricep la chestii ca aruncarea, fotbalul, mașini și chestii grele știi?

-Da Domnișoară Bărbat. Ei.. Atunci spune-mi te rog echipa preferată sau despre rulmenți sau cât poți ridica?

-Hm. Aș răspunde la ele, dar de ce să te informez pe tine ca să știi și tu ceva?

-Ai dreptate. Vrei să te iau în spate?

Dintr-o dată această idee copilărească era una foarte interesantă așa că am acceptat. Până la urmă peste puțin timp urma să mă întorc acasă.. Trebuia să profit de el cât îl aveam în permanență lângă mine...

CUM MĂ FACE SĂ ZÂMBESC MEREU?

_______________________________________

BUNĂ ❤️
Mulțumesc mult de tot tuturor celor care mă susțin și îmi citesc cartea mea.. Iubesc sa primesc comentarii de la voi și mă motivați să postez tot mai repede. ❤️ Vă ador❤️❤️

Mă gândeam să mai scriu din când în când câteva capitole din perspectiva lui Cristi. Vreți? Sau ne axăm doar pe a Liei?
❤️❤️