Isabella Collins, tânăra doctorița care ajută pe oricine, a avut un trecut fericit până la un moment dat când toată fericirea ei s-a spulberat, iar toate visele ei alături de persoana în care avea cea mai mare încredere s-au dus pe apa sâmbetei.
D...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi iau un iaurt să mănânc și merg pe jos până la spital. E destul de rece. E deja noiembrie. E toamnă, dar nu numai în oraș ci și în inimile multor oameni. Ajung la spital. Salut pe toată lumea apoi îmi iau o cafea amară și merg la mine în birou. Verificam niște acte când deodată în fața mea apare un buchet de bujori roz.
Mă uit la persona ce stă în fața mea cu mâna întinsă spre mine cu un buchet de flori și nu-mi vine să cred. - Am.....începe Derek să spună dar eu îl întrerup: - Ieși afară!spun eu deocamdată calm dar extrem de rece, neacordându-i atenție ,citind în continuare din acte. - Bella te rog să mă ierți.spune el dar eu îmi văd de treabă. Deodată foile pe care le țineam în mână îmi sunt luate. - Derek, dă-mi foile înapoi. - Vino și le ia dacă le vrei.spune el zâmbind și își întinde brațul cu foile deasupra capului. Mă ridic de la birou și merg lângă el. Mă întind să le iau dar nu ajung. Mă ridic pe vârfuri, dar îmi pierd echilibrul și era să cad. Noroc cu mâna lui Derek care m-a prins de talie. Acum doar zâmbește. Sunt prinsă de ochii lui. Sunt atât de frumoși. Acum parcă strălucesc mai tare. Derek își apropie capul de al meu și eu înțepenesc. Nu îl pot lăsa să mă sărute după ce am pățit cu Robert. Nu vreau sa se întâmple asta din nou. Mă trag în spate, iar el își desprinse mână de pe talia mea. Stăm și ne uităm unul la altul. Între noi s-a instalat o liniște profundă. Decid să sparg liniștea. - Acum dă-mi hârtiile.spun eu și el îmi dă hârtiile. Deodată ușa e trântită de perete. Pe ușă apare Melisa. - Avem o urgență. Ești așteptată în sala de operație.spune și eu îmi iau repede halatul pe mine și ies pe ușă împreună cu Melisa. Derek cred că ne urmează curios despre cele întâmplate. - Eu merg să mă schimb. Ne întâlnim în sala de operații.spun și merg la vestiare unde mă schimb cat pot eu de repede. Intru în sală și văd pe masa de operație o tânără. Mă apropii de ea și iau bisturiul în mână. Mă uit la fața ei plină de zgârieturi. Melisa mi-a spus că fata asta era în mașină cu iubitul ei și au făcut accident. Trebuie să încep operația. Îmi apropii bisturiul de trupul ei. O căldură de nedescris mă cuprinde. Mă trag repede înapoi cu un pas. Mă uit din nou la fața ei și parcă mă văd pe mine. Scap bisturiul pe jos. Acum pe masa de operație sunt eu. Capul îmi vâjâie. În urechi aud un țiuit. Ochii mi se încețoșează. NU! EU SUNT VIE. Îmi spun mie însumi. Sunt scoasă din transă de un țiuit lung. Privesc spre fata de pe masă. Aparatul la care e conectată ne indică faptul că aceasta a murit. A murit din cauza mea. Doctori care erau lângă mine încearcă să o resusciteze dar nu răspunde. Mă dau în spate și mă rezm cu spatele de perete. E vina mea. - Vă simțiți bine, domnișoară Isabella.mă întreabă panicată o asistentă. - Da. Îmi pare rău. Mi-a venit rău așa dintr-o dată.spun și mă duc repede la vestiare și mă schimb. Ies din vestiar și merg în birou. Deschid ușa și intru. Pe scaunul de la birou se află Derek. - Ce faci aici?spun eu răstit înaintând spre birou. - Ia loc te rog! spune el serios, iar eu iau loc în scaun. - Bun. Acum că ești aici vreau să-ți spun că vreau să mă ierți.spune ridicându-se de la birou, luând buchetul de bujori și venind mai aproape de mine. Se pune pe celălalt scaun și îmi întinde florile. E un gest drăguț din partea lui, mai ales că bujori sunt florile mele preferate. - Meriți să te iert? Ți-am spus să nu accelerezi. De ce ai făcut-o?spun eu amintindu-mi de palpitanta noastră aventură. - Nu puteam risca să pierd pariul.spune el serios și foarte calm. Vocea lui auzindu-se cu o tonalitate joasă. - Știi ce rău m-am speriat. Puteam să murim.spun eu ridicând puțin tonul. - Dar n-am făcut-o. Cu mine în mașină să nu-ți mai faci vreodată griji. Sunt expert în condus.se laudă el zâmbind în colțul gurii. Ușa este trântită de perete. Melisa din nou ne întrerupe. Vine către mine și începe să turuie ca o rață. - Ești bine? Te doare ceva? De ce nu mi-ai spus că ți-e rău? Ce s-a întâmplat? - Ușor, Meli. Ia o pauză. Sunt bine.o liniștesc eu. - Stai puțin, ce ai pățit?mă întreabă și Derek acum. - Tu nu știi că a avut un atac de panică în timpul operației?mă dă Melisa de gol. - Melisa te rog să ne lași puțin singuri.spune Derek. Ok asta nu a sunat așa de bine. Melisa iese pe ușă și noi rămânem din nou singuri. - Cum de ai avut un atac de panică?îmi spune el serios. - Da, am avut un atac de panică și pănă să mă trezesc eu la realitate pacienta a murit. FERICIT?!?! încep eu să țip pe sfârșit cuvintele. - Îmi pare rău! Acum ești bine?mă întreabă el îngrijorat. - De ce mă întrebi dacă nu îți pasă?spun eu ridicându-mă în picioare și întorcându-i spatele. - Îmi pasă, Bella. Mai mult decât crezi.spune în spatele meu. Mă întoarce cu fața la el. Îmi prinde ușor bărbia cu o mână și mă forțează să mă uit în ochii lui. - Niciodată să nu mai spui că nu-mi pasă.spune și își apropie capul de al meu. Închid ochii. Când credeam că mă va săruta , simt niște buze așa de moi pe fruntea mea. Parcă tot stresul și supărarea dispare într-o secundă. M-am liniștit repede. Îmi deschid ochii și apoi Derek își desprinde buzele de fruntea mea. Pe fața lui îi apare un zâmbet. Îmi întinde florile și spune: - Mă ierți, Bella? - Da.spun și el îmi dă florile. - Sper să-ți placă?spune el zâmbind. - Chiar îmi plac! Sunt florile mele preferate. De unde ai știut? întreb eu arcuindu-mi o sprânceană. - Am și eu sursele mele.spune el și zâmbește ștrengar. - Bine. Acum dacă mă scuzi eu trebuie să plec. Am programată o operație.spun eu și pun florile într-o vază cu apă. - Deci mă dai afară din birou?spune el râzând. - Cam așa ceva.spun eu la fel de veselă și ieșim pe ușă. Eu o iau spre sala de operații și el spre ieșire. După operația care a decurs perfect, aflu că sunt chemată la directorul spitalului. Mă îndrept spre biroul lui. Bat la ușă și intru doar după ce aud un intră. - Bună ziua, domnule Luis. - Bună Isabella, ia loc.spune domnul Luis și eu iau loc pe unul dintre fotoliile puse în fața biroului. - Poate te întrebi de ce te-am adus aici. - Da. - Păi știi cum spitalul nostru face schimburi de experiență am hotărât să mergi și tu într-un schimb la un spital din Turcia. - Bine.spun eu și mai apoi discutăm detaliile traseului.
Seara ajung acasă după o zi obositoare. Am luat de la birou și florile pe care mi le-a dat Derek. Mănânc ceva apoi fac baie și mă pun în pat. Vineri plec în schimbul acela de experiență. Mie mi se pare o idee bună. Voi reuși să învăț cum să-mi fac treaba mai bine. Gândindu-ma la toate acestea ajung să cad într-un somn adânc.
