Isabella Collins, tânăra doctorița care ajută pe oricine, a avut un trecut fericit până la un moment dat când toată fericirea ei s-a spulberat, iar toate visele ei alături de persoana în care avea cea mai mare încredere s-au dus pe apa sâmbetei.
D...
E dimineață, prea dimineață. Mă uit la ceas și văd că e ora 7. La opt jumătate trebuie să fiu în aeroport. Deci trebuie să mă grăbesc. Merg în baie îmi fac rutina și un duș și mă îmbrac așa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Bagajul mi-e în mașină de ieri. Cobor jos. În bucătărie e mama care gătește ceva. - Bună dimineața! - Bună dimineața mama! Ce pregătești bun?o întreb eu pe mama. - Ți-am făcut omletă cu salată. Punete la masă.spune și eu fă în tocmai. În bucătărie apare și bunicul și tata - Bună dimineața!ne salută ei. - Neața! De ce v-ați trezit? îi întreb eu. - Isabella, azi pleci în Turcia timp de două săptămâni. Nu te vom mai vedea și trebuie să ne luăm rămas bun.spune bunicul. - Bine.spun eu. - Acum mâncați!ne întrerupe mama. După ce terminăm de mâncat ne ridicăm de la masă. Mă uit la ceas și e 7:45. Trebuie să plec. - Te duc eu.spune tata. - Bine, mergem cu mașina mea. Am acolo bagajul.spun eu. - Bine. Îmi iau rămas bun de la mama și de la bunicul. Ne îmbrățișăm și urc în mășină. Tata se urcă în dreapta. - Să înceapă aventura!spun eu și bag cheile în contact. Învârt , iar motorul scoate un sunet ciudat. Mai încerc de vreo 3 ori. - Nu pornește!!!exclam eu ieșind din mașină. - Chemați un taxi! Întârzii!strig eu de nebună. - Te duc eu.aud o voce de peste gard. În grădina noastră apare pe ușa din gard , Derek. - Nu e nevoie... încep eu să spun dar bunicul mă întrerupe. - Lasă băiatul să te ducă. Derek i-a bagajele din mașină.spune și deschide portbagajul. Derek îmi ia bagajul și îl duce în gradina lui. Îmi iau rămas bun din nou de la părinți și bunicul și merg după Derek în curtea lui. El deja a scos mașina și mă așteaptă lângă ea. Merg și el îmi deschide ușa. O închide și apoi merge și se urcă pe partea lui. Pornim și ieșim în stradă. - Derek, nu am crezut că voi spune așa ceva vreodată , dar calc-o și ai grijă să nu mă omori.spun eu și el îmi zâmbește larg. Apasă pe accelerație și eu doar mă țin de centură cu ambele mâini. Cred că în 5 minute am fost la aeroport. El îmi ia bagajul și fugim spre aeroport. Intrăm în clădirea acea mare plină de pasageri care vin și pleacă. După ce îmi localizez colegii cu care trebuie să plec îmi iau rămas bun de la Derek. - La revedere, Derek! Mersi că mai adus.spun eu. - A fost plăcerea mea. Ai grijă de tine și să fi cuminte.spune și zâmbește ștrengar. Zâmbesc și eu. - Și dacă nu sunt ce vei face? - Te voi pedepsi când vi acasă.spune el și devine serios pentru câteva clipe apoi zâmbește din nou. - Da da sigur. Acum trebuie să plec. Pa!spun eu și îmi iau bagajul să plec dar el vine și mă îmbrățișează. Îl strâng și eu și îmi afund capul în pieptul lui. Sunt destul de pitică pe lângă el și îi încap perfect în brațe. Îi inspir mirosul puternic și după ne desprindem din îmbrățișare. - Pa, frumoaso! îmi spune și eu mă îndepărtez de el. Îi fac cu mâna și plec spre avion. Să înceapă aventura! Ajung în sfârșit în Turcia. Mă îndrept cu prietenii mei de la spitalul din New York spre intrarea în clădirea aeroportului. Intrăm și acolo vedem un om ce tine o pancartă în mână pe care scrie mare DOCTORII DIN NEW YORK. Ne îndreptăm spre acel om și după ce terminăm cu prezentările mergem la hotelul unde vom fi cazați. Derek pov.
E plecată de 5 zile și nu m-a sunat niciodată. Tot ce aflu despre ea e de la părinții ei. Poate ar trebui eu să o sun. Dar știți chestia aia care te face sa spui nu când de fapt ar trebui să spui da, orgoliul,nu mă lăsă. Trebuie să merg să văd ce mai face. Așa că îmi iau geaca și merg la dragii mei vecini. - Bună seara!spun doamnei Collins care mi-a deschis ușa. - Bună, Derek! Intră! spune și se trage din ușă ca să îmi facă loc. Mă conduce în sufragerie unde este bunicul Bellei și doamna pleacă înapoi la bucătărie. După ce discutăm despre diferite chestii, din bucătărie vine doamna Collins. Toată e un zâmbet. - Am vorbit cu Izabella. - Cum este? întreabă bunicul ei. - Bine. Și-a găsit bărbat! exclamă și bate din palme, iar eu mă înec cu ceaiul ce îl beam. - Ușurel băiete.spune Alfred. - Deci stați să vă spun. Iza a mers la o petrecere cu niște prieteni doctori și acolo acei prieteni i-au făcut cunoștință cu proprietarul barului unde petreceau. A zis că e un tip super drăguț și că ia dedicat o melodie la chitară cântată de el. A spus că, cântă superb. Au și dansat împreună. A zis că se vor mai întâlni. Eu cred că mi-l va aduce de ginere.spune asta și eu simt că nervii mă acaparează. Doamna Collins pleacă înapoi în bucătărie la fel de fericită. - Băiete ce naiba faci? N-ai vorbit cu ea deloc?mă asaltează bunicul ei. - Nu... - Ești prost sau ce vrei să se căsătorească?mă întreabă bunicul ei. Eu sunt cam în șoc după ce îmi spune. El chiar vrea să fiu cu nepoata lui? - În momentul acesta mergi acasă și o suni! Dacă nu o suni, promit că o să te bat!spune și îmi zâmbește. - Atunci, merg acasă! Noapte bună! - Noapte bună , Derek!spune și eu mă îndrept spre ușă. După ce ajung acasă mă descălț, îmi las geaca în cuier și merg spre sufragerie. Îmi iau telefonul și apelez numărul Bellei. După două tonuri îmi răspunde. Convorbirea telefonică - Alo. - Alo. Ce faci Bella?spun eu și pur și simplu zâmbesc, că i-am auzit vocea. Recunosc, mi-e dor de ea. - Bine, Derek. Tu ce faci? - Uite stau pe canapea. Cum e acolo? Ți-ai făcut prieteni? - Aici e bine și da mi-am făcut prieteni. - Ce ai mai făcut azi?o întreb eu. - Am fost la spital de dimineață și apoi la o petrecere.spune ea. - Și? Dau petreceri mai bune ca noi? întreb eu și râd. Râde și ea. - N-am fost de mult la o petrecere de a noastră. - Păi atunci când te întorci, te duc eu la una. - Bine, bine. - Și când te întorci? - Vineri. Derek mă bucur că mai sunat! declară ea șoptit în telefon. - Și eu mă bucur că ți-am auzit vocea.spun și zâmbesc. - Bine Derek, mă pun la culcare. Noapte bună! - Noapte bună, frumoaso!spun și apoi îmi închide. Pe față am un zâmbet tâmp. Acest zâmbet mă însoțește până la culcare. Chiar și după ce m-am pus în pat, zâmbeam. Am adormit cu zâmbetul pe buze.
