Bella

Capitolul 27

Am mers și ne-am așezat pe canapea. Nu era o canapea mare, dar era moale. El stătea destul de aproape de mine.
- De ce mai adus aici? Știi că trebuia să fiu la spital? De ce mai răpit? Unde suntem mai exact? Cât de lung e drumul de aici până în oraș? Suntem doar noi aici?îl asaltez eu cu întrebări.
- Ușor, frumoaso. O să-ți răspund la toate.spune el și râde. Apoi mă privește cu un zâmbet.
- Bine deci zi!!spun eu și mă uit la el amenințător.
- Deci pentru început vreau să-mi cer iertare pentru că am strigat la tine când ai ieșit în club. Nu aș suporta să pățești ceva, înțelegi?spune el serios.
- Nu am cum să înțeleg. Odată ești drăguț cu mine, odată te apucă toți dracii. Dar te iert, n-am de ce să fiu supărată pe tine.spun eu și el zâmbește.
- Mersi Bella.spune și vine mai aproape de mine și mă îmbrățișează. Îl strâng și eu în brațe și parcă îmi era dor de mirosul lui.
Ne desprindem dar nu merge mai încolo.
- Bun, acum spune-mi de ce mai adus aici?spun eu.
- Păi vreau sa ai și tu o vacanță. Să simți că e Crăciun și să ai parte de cele mai frumoase sărbători.spune el și zâmbește.
- Oricum luăm cina cu părinții acasă. Suntem singuri, doar noi doi aici?spun eu.
- Da, doar noi doi iubito.spune și zâmbește ștrengar.
- Nu sunt iubita ta.spun eu.
- Dar vei fi.spune el foarte încet în barbă, dar eu l-am auzit.
- Unde suntem mai exact?spun eu.
- La cabana mea pe munte.spune el.
- E frumoasă.spun eu și mai privesc odată prin jur.
- Eu am proiectat-o.spune el.
- Ești un arhitect bun. Ce zici o să-mi proiectezi casa când mă voi muta în casa mea după ce mă căsătoresc?spun eu și pot să jur că ia c-am căzut fața, dar și-a recuperat-o repede și începe să zâmbească.
- Desigur iubito, după ce ne vom căsători voi proiecta o casă și ne vom muta doar noi.spune el rânjind.
- În visele tale.spun eu.
- Acolo ești deja, acum să vedem cum transformăm visele în realitate.spune el rânjind.
- Aha. Acum, unde îmi e telefonul, trebuie să sun acasă și la spital sa spun că nu ajung în seara asta.spun eu.
- Păi nu te îngrijora, de la spital ai liber o săptămână, iar părinții tăi știu.spune el zâmbind ștrengărește.
- CE? Cum naiba o săptămână?
- Eu i-am cerut șefului tău, și el fiind prietenul meu, a acceptat. Vom sta aici și de Anu Nou.rânjește el.
- Omule, n-am haine.spun eu disperata. Nu pot sta o săptămână cu el aici. Ori voi înebuni ori mă voi îndrăgosti.
- Nu mă deranjează să stai dezbrăcată.spune el zâmbind pervers.
- Nu întinde coarda.spun eu printre dinți.
- Merita să încerc. Dar ți-am adus și haine. În dulapul din camera noastă ai tot ce-ți trebuie.spune el.
- Camera noastă?întreb eu.
- Da, camera unde te-ai trezit. Vom dormi împreună. Nu mai sunt alte camere.spune el rânjind.
- Nu dorm cu tine.spun eu.
- Dar am mai dormit împreună. Și eu nu dorm pe canapea.spune el și face o față serioasă.
- Bine. Acum spune-mi cum mai adus aici?spun eu.
- Păi a fost simplu. Te-am adormit cu o substanță și te-am băgat în mașină, apoi am pornit spre aici.rânjește el.
- Părinții mei! Trebuie să-i sun. Unde îmi e telefonul? întreb eu.
- Păi telefoanele noastre sunt într-un sertar încuiate. Nu le vom folosi doar în caz de urgență. Cât despre părinții tăi, știu că ești aici.spune el rânjind.
- Cum adică? întreb eu.
- Mama ta ți-a făcut bagajele. Și au fost de acord să te aduc aici.spune el.
- Ei cu cine țin.spun eu în șoaptă, dat cred că m-a auzit pentru că a început să râdă.
- Bella, mai trebuie să mă ajuți la ceva.spune și se ridică în picioare. Merge spre dulap și ia o cutie nu chiar mică.
- Ce este?spun și mă ridic.
- Uite, trebuie să mă ajuți să o pun.spune și îmi dă cutia. O deschid și văd o frumoasă stea pentru brad.

- Chiar mă întrebam de ce n-ai pus-o.spun eu.
- Am vrut să o pun împreună cu tine.spune el.
- Ok.spun și mergem spre brad.
- Ai o scăriță? întreb eu.
- Nu, dar... Vrea să spună ceva dar nu mai continuă. Doar simt două mâini pe talia mea și simt cum piciorele îmi părăsesc parchetul.
- Derek o să cad.strig eu.
- Nu-ți fie frică. Pune steaua.spune și râde.
O așez în vârf frumos.
- Gata.spun eu și el mă lasă în jos. Ajung iar cu picioarele pe pământ, dar el nu-și ia mâinile de pe talia mea. Sunt întoarsă cu fața spre el.
Se uită în ochii mei, apoi la buze, apoi iar în ochii mei. Dintr-o dată îi simt buzele peste a mele. Mă sărută. Derek mă sărută cu adevărat. Îi răspund la sărut. Ce naiba fac? Nu mă mai gândesc la nimic, doar la momentul de față. Îi simt buzele. Chiar sunt moi. E un sărut pasional. Mă muscă puțin de buză și eu îmi deschid gura puțin dar de-ajuns cât să-și bage limba în gura mea și să începem o luptă pentru dominație. El câștigă lupta și ne desprindem din cauza lipsei de aer.
Nu pot sa cred că eu chiar m-am săturat cu Derek. De mult timp n-am mai făcut-o. De când am fost cu Robert. Dar Derek sărută de un miliard de ori mai bine. În stomac parcă am o întreagă grădină zoologică. Ne privim și nu zicem nimic. E destul de serios și îmi cercetează fața. Poate că eu nu sărut așa de bine ca și fetele cu care obișnuia să stea el.
Îmi las privirea în jos. Dar simt două degete cum îmi ridică capul și apoi simt din nou acele buze de care pot să spun că m-am îndrăgostit. Cu toate că acest sărut nu a durat mult, nu a fost rău. Ne privim din nou în ochii.
Dacă el m-a sărutat doar ca să mă cucerească și să mă bage în patul lui? Nu-l pot lăsa să-mi facă asta. Nu mă pot îndrăgosti de el și apoi el să-și bată joc de mine.
Mă îndepărtez repede de el și fug pe scări în sus. Ajung în cameră și mă pun în pat. Privesc tavanul și îmi duc mâna la buze. Le ating.
El chiar m-a sărutat. Și nu odată ci de două ori.