Capitolul 29

1.3K 40 0
                                    

Derek pov.

Mă trezesc și o văd. O văd cum doarme așa de frumos în brațele mele. E așa frumoasă! Mă uit la ceas. Deja e 12: 15. Am dormit mult, dar bine. Cu ea lângă mine cum sa nu dorm bine. Mă decid să o surprind cu micul dejun, sau mai bine zis prânzul. Mă ridic cu grijă, să nu o trezesc. După ce mă ridic îi trag pătura mai bine pe ea. Mă duc la baie și îmi fac rutina. Apoi revin în bucătărie și îmi dau tricoul jos. E destul de cald aici. Încep să fac compoziția pentru clătite. După ce fac compoziția mă apuc de copt. Aud niște pași pe scări. Simt cum mă privește.
- Neața, Derek!spune și se pune pe unul din scaunele de la micul bar.
- Neața, Bella!spun eu privind-o cât e de frumoasă și apoi întoarcându-mă la la treabă.
Îi simt privirea arzătoare pe spatele meu. Nu spune nimic.
Termin de copt clătitele și le pun pe o farfurie ca să le ung cu Nutella.
- Te ajut cu ceva?spune Bella.
- Nu, azi ești servită ca o prințesă!spun eu și îi aruncă un zâmbet apoi termin cu clătitele și le așez pe o farfurie și i le pun în față!
- Poftă bună, mia Bella.spun eu și mă pun în fața ei, rezemându-mă cu coatele de plat, privind-o!
- Hai, mănâncă și tu!spune și îmi împinge farfuria puțin spre mine.
- Nu. Hai mănâncă!spun eu și zâmbesc spre ea.
- Hai ,te rog, pentru mine.spune și îmi întinde o clătită spre mine.
- Deschide gura!îmi ordonă.
Fac ce zice ea, privind-o amuzant. Mă pune să mănânc toată clătita. Îmi dă ca și la copil. Acum știu cum se vor simți copii noștri.
- Mă tratezi ca pe un copil.spun eu după ce termin de mâncat clătita aia.
- Nu-i adevărat!spune și mai ia o clătită să mi-o dea.
- Ba da. Acum știu ce bine îi vei îngriji pe copii noștri!spun eu rânjind.
- Adică?spune ea făcându-se că nu înțelege, ferindu-și privirea.
- Adică când vom aveam copii, tu o să fi o mamă perfectă, dar nici eu nu mă voi lăsa mai prejos.spun eu rânjind.
- Adică?spune ea din nou.
- Orice voi spune, tu o să mă întrebi cu adică? Știi prea bine la ce mă refer.spun și merg în spatele ei și o iau de talie. Scaunul de lângă bar e destul de înalt așa că acum ea e cat mine.
Îmi îndrept buzele spre urechea ei. Întâi o sărut după ureche și apoi îi spun:
- Eu chiar sunt îndrăgostit de tine! Te iubesc! Într-o zi, te voi cere în căsătorie și vom avea copii, trei, patru ,câți vrei tu.spun eu și simt cum înghite în sec. Îi dau un sărut pe obraz și merg să-i pun niște suc. Îi trag o privire cu coada ochiului. O văd cum mănâncă clătite privind în jos. Îi poți distinge ușor culoarea roșie din obraji. E frumoasă chiar și așa rușinoasă.
- Poftim!spun și îi întind un pahar cu suc de portocale.
- Mersi!spune, dar nu mă privește în ochi. Râd de inocența ei și merg să pun ingredientele cu care am pregătit clătitele la loc. Mă întorc cu spatele la ea. Îi simt privirea.
După un timp aud cum se ridică. O văd imediat în dreptul meu, spălând farfuria de unde a mâncat. Îmi trage câte o privire cu coada ochiului. Mă depărtez de dulapuri și merg prin spatele ei. O iau de talie și mă apropii mai mult de ea, până e lipită cu spatele de pieptul meu. Îmi las capul pe capul ei. Ea doar stă!
- Ce faci Derek?spune ea.
- Lasă-mă să mă delectez cu parfumul tău.spun eu băgându-mi nasul în părul ei.
Ea își continuă treaba și eu încep să-i sărut ușor părul pe mai multe locuri. Miroase a lavandă.
Termină treaba și se foiește ca să o las.
- Hai ,Derek, lasă-mă!o aud spunând.
- Și dacă nu vreau?spun eu și rânjesc.
- Mai bine mai lăsa!spune ea.
- Nu!spun eu și deodată simt cum mă muscă de antebraț. Desfac automat strânsoarea și ea doar îmi zâmbește triumfător și pleacă pe canapea.
Pun farfuriile în dulap și merg spre ea.
Se uită cam pierdută la brad. Mă uit la fața ei. Îmi pare tristă. Se uită la un punct fix pe brad.
Mă pun lângă ea și o iau în brațe pe de o parte. Tresare și se uită la mine, și îi apare un mic zâmbet.
- La ce te gândești?spun eu și îi privesc fața atent.
- La nimic.spune ea.
- Ce facem azi?schimbă repede subiectul.
- Mergem la schii.spun eu și ea mă privește ca un copil.
- Chiar?spune ea fericită.
- Da. Haide frumoaso să ne luăm costume de schii.spun eu și o trag după mine până în camera noastră.
Caut în dulap până găsesc costumele care le-am cumpărat special pentru noi. Îi dau costumul ei, care e unul alb, al meu e albastru.
- Schimbă-te aici, merg eu la baie.spun și plec la baie unde mă îmbrac cu costumul. Când ies o văd că coboară pe scări.
Chiar îi stă bine costumul ales de mine. Mai lipsesc căștile.
- Ești frumoasă! Chiar îți stă bine cu ce ți-am ales!spun eu și privesc spre ea cu un zâmbet.
- Tu le-ai ales?spune ea.
- Da. Îți place?spun eu și o privesc în ochii.
- Da. Chiar știi ce-mi place.spune ea și vine spre mine.
- Mergem? continuă când e lângă mine.
- Vino.spun și o trag afară prin zăpadă spre micul garaj. Intrăm și dăm de jeepul meu cu care voi merge. Mă îndrept spre un dulap și iau de acolo căștile și ochelari de schii. Ei îi iau și un fular.
Mă îndrept spre locul unde am lăsat-o.
Îmi las casca pe capota mașini și îi pun ei întâi fularul și apoi casca. Îmi place să am grijă de ea.
- Știi că puteam și eu?spune ea râzând.
- Da, dar îmi place să am grijă de tine.spun și îi zâmbesc cu dragoste când văd că s-a înroșit.
- Vino sa mergem. Plăcile sunt în portbagaj.spun eu și îi deschid ușa.
- Ok.spune și urcă în jeep. Îi închid ușa și deschid ușa garajului care e automată. Intru și eu în mașină și ieșim din garaj și eu închid ușa cu telecomanda.
- Nu te-am întrebat, preferi schiurile sau placa? Eu am luat doar placi.spun eu privind-o, dar eram și atent la drum.
- E mai bine cu placa, dar nu mă știu perfect.spune ea.
- O să te învăț eu.spun și o iau de mână apoi îmi pun din nou mâna pe schimbătorul de viteze.

BellaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum