𝐂 𝐀 𝐏 𝐈 𝐓 𝐎 𝐋 𝐔 𝐋 𝟏

521 54 72
                                    

𝟏

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


𝟏

— 𝐈𝐭𝐢 𝐳𝐢𝐜 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐨𝐚𝐫𝐚! Nu am să fac asta! am rostit calm către prietenul meu, încercând din răsputeri să îl conving să nu mai insiste pe tema care, în acest moment, începuse să mă irite peste măsură.

Max s-a oprit brusc pe trotuar, înhățându-mă de un braț pentru a mă opri și pe mine. Ochii mei au înaintat către chipul lui și s-au oprit asupra ochilor săi maronii. Când l-am cunoscut, adoram să îi privesc ochii care, dintr-un motiv necunoscut mie, mă linișteau. Acum însă, eram obișnuită să mă oglindesc în ei zi de zi, lucru care nu îmi displăcea chiar deloc. Am ridicat din sprânceană pentru a-mi face vizibilă nemulțumirea, însă știam deja că el știa precis că subiectul nu mă încânta, poate de aceea continua să insiste, am presupus, mâhnită, mormăind în sinea mea niște înjurături nu prea drăguțe.

Am aruncat o privire către mâna sa care încă îmi strângea brațul, iar el mi-a urmărit gestul, purtându-și ochii către acel loc, dându-mi, mai apoi, drumul la braț în timp record când conștientizase ce anume făcea. M-a privit spășit, iar eu am afirmat vag din cap, pentru a-l liniști și pentru a-l asigura că nu am pățit nimic. Nu eram de sticlă, dar nici de piatră.

— De ce nu vrei să conduci mașina mea? îmi vorbi, prins în subiect, analizându-mă cu simpla sa privire. Permis ai și știi legislația pe dinafară! Nu am mai cunoscut alte fete care să știe atâtea despre mașini, îți jur! Care e motivul, Ari? Ce anume te oprește? Știm amândoi că te-ai putea deplasa mai ușor la locul de muncă cu mașina...

Mi-am închis strâns ochii și i-am zâmbit forțat prietenului meu cel mai bun, abținându-mă să nu îl calc pe picior. Știa foarte bine de ce nu voiam să-i conduc mașina; de ce nu voiam să conduc orice mașină, însă căuta să tragă de mine prin orice mijloace. Am vaga impresie că ai mei au discutat cu el pe tema asta, iar el, ca un băiat bun ce este, le-a promis că va face tot ce îi stă în putință pentru a mă face să conduc un autovehicul din nou. Știa și faptul că milogeala nu ajută, și eram sigură că va continua să insiste, provocându-mă, dacă ar fi făcut asta, ar fi reușit să mă facă să conduc, nu din dorință, ci din furie și impuls.

— Pur și simplu nu vreau, Max. Încetează cu asta! am pufnit. Știi prea bine de ce nu vreau să o fac! am exclamat mânioasă, depărtându-mă de el cu un pas. L-am privit încruntată cum căuta să se apropie din nou de mine, însă am făcut un alt pas în spate, încercând să mă calmez pentru a nu intra într-un atac de panică în parcarea liceului, de față cu restul elevilor din această instituție care acum ieșeau de la ore.

Max mi-a observat schimbarea de stare și s-a alarmat, repezindu-se către mine, cu chipul plin de îngrijorare. M-a tras mai aproape de el și m-a strâns în brațe, încercând să mă liniștească.

Raymond și Partea Întunecată a LuniiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum