Internatul...(Luke Hemmings)

Capitolul 11

Ochii mi s-au mărit.

"Sunt cu Hope. " continuă el. " Nu, nu pot să vin....da.....trebuie să vorbim."

"Luke eu....trebuie să pleci."

"Nu, Hope, ascultă-mă! Trebuia să vorbesc cu ea de mult."

" Nu contează! Pleacă! " îi spun și îl împing afară din cameră, închizându-i ușa în nas.

Nu pot să cred ce tocmai s-a întâmplat. Nu mai știu ce să mai cred.

Luke's POV:

Mi-a trântit ușa în nas.

Cum a putut să îmi facă asta?

Adică, nu e vina mea că Roxi a sunat!

De ce e așa supărată pe mine?

Mă întorc să bat la ușa ei, când aud vocea joasă a lui Roxi.

" Luke! Ce căutai la Hope în cameră?"

Iar incepem....

''Roxi, trebuie să vorbim. De câte ori ți-am mai spus să nu mă mai urmărești așa? Am fost împreună. "

''Nu e adevărat!''

''Ba da... Ne-am despărțit acum o lună, remember?''

Tristețea i se citea în ochi în timp ce își amintea. Imi e din ce in ce mai milă de ea când fac asta. Dar știu că nu e vina ei că suferă de boala asta. Nu uită intenționat.

''Eu....ăăăm....scuze....nu am vrut sa fac o scenă, numai că eu credeam că noi...'' încearcă ea să spună dar in final începe să plângă.

De ce? Nu am știut, nu știu și probabil niciodată nu voi știi ce să fac când o fată plânge. De ce trebuie să fie femeile așa sensibile?

Spre binele sănătății mele mintale, Roxi fuge la ea în cameră.

Eu mă prăbușesc pe canapeaua din sufragerie și încep să mă gandesc la ce aș putea să îi zic lui Hope. Era așa drăguță cu obrajii îmbujorați, când o atingeam.

Of!

Hope's POV;

Mă simt prost că am tras cu urechea, dar trebuia să îmi dau seama despre ce este vorba. Dar tot nu înțeleg ce se întâmplă. Ruxi nu își amintește că s-a despărțit de Luke? Asta înseamnă că Luke e singur...și că nu i-am dat șansa să se explice când el se comporta așa drăguț cu mine, iar eu l-am dat afară.

Sunt o proastă!

Deschid încet ușa de la camera mea și merg în sufragerie. Mă așez lângă Luke pe canapea și îi iau mâinile de pe față.

''Luke, îmi pare foarte rău ca ți-am trântit ușa în nas...nu știu ce m-a apucat...scuze...''

''Ai auzit ce am vorbit cu Roxi, nu?''

''Cam da...''

''Ea...are o boală și nu își dă seama...'' începe el, dar se opreste când îmi pun capul pe umărul lui. Îmi place din ce in ce mai mult să inspir mirosul de scorțișoară, și parfumul lui probabil, când sunt aproape de el.

''Înțeleg. Nu e nevoie să îmi explici.'' îi spun.

''Bine...'' îl simt fastacindu-se sub capul meu. ''Vrei să ne jucăm un joc?''

Ce? Un joc in momentul ăsta? Doamne...nu îmi dau seama ce gândește băiatul asta...

''Ce fel de joc?'' spun eu, ezitând să îi răspund momentan.

''O să îți placa, te asigur. Hai!''

''Unde?''

''La mine în cameră.'' îmi spune el deja depărtându-se de canapea.

Îl urmez in liniște până la ușa sa albastră. El o deschide si intră. Pereții sunt albi, simplii, toți acoperiți cu rafturi. Multe cărți acopereau aceste rafturi. Deci, pe lângă gigantica bibliotecă, din camera mea, le mai are și pe astea? Wow! Până și pe lângă pat este un mini-teanc de cărți. În rest, spre surpinderea mea este foarte curat. Lângă televizor (cum de el are televizor în cameră si eu nu?), se află un set de boxe, un X-box și laptop.

Și am omis un lucru: miroase incredibil. Exact ca el. Numai că în toată camera.

''Tu poți să stai pe pat, eu stau pe jos.'' îmi spune și eu îl aprob. ''Acum, la joculețul nostru vom folosi bila electrică. Ai mai văzut asta pe YouTube, nu?''

''Da...dar nu cred că vreau să fiu electrocutată...''

''Stai liniștită, că o pun la un nivel mic...gata! Acum trebuie să pasăm mingea de la unul la altul, și să spunem cuvinte, legate de un anumit subiect. Numai că noi va trebui să spunem lucruri legate de noi.''

Ce încearcă să facă? Mă aduce la el în camera, ne jucăm jocuri, spunem lucruri legate de noi....

''Bine, primul subiect este... favorite. Eu încep. Start!'' îmi spune, și apasă un buton aproape invizibil de pe minge și o mișcă dintr-o mână în alta int timp ce se gândește.''Artele!'' îmi spune repede și îmi pasează mingea. Eu mă dau jos din pat ca să o prind și mă așez în fața lui, imitându-i mișcările cu mingea în timp ce mă gândesc.

''Muzica!''

''Fii mai explicită!'' îmi spune amuzat și îmi pasează mingea înapoi (care începuse să fie din ce în ce mai greu de ținut în maini, apropo).

''Christina Perri!''

''Bruno Mars!''

''Rochiile!''

''Imi place să mă uit in ochii altor persoane!''

''Și mie!"

''Asta nu se pune!'' îmi spune el. Nu îmi spune....țipă el. Eram atât de speriați de șocurile mingii încât am ajuns să țipăm.

Când a venit mingea la mine ca să zic din nou ceva, m-a electrocutat atât de tare încât am aruncat-o unde am putut. Ghinionul meu e că a aterizat pe după pat.

''Scuze....chiar nu am vrut...doar că a fost prea puternică...ai zis că o dai pe un nivel mai mic....''

''Și acum dai vina pe mine?'' mă întreabă el jucăuș, îndreptându-se spre pat. ''Acum că am luat mingea...nu ne mai jucam nimic.''

''De ce?''

''Că îmi distrugi toate lucrurile. Mai bine vorbim.'' îmi spune și îmi face semn să mă așez lângă el pe pat.

''Am o întrebare...''

''Zi!''

''De ce esti așa drăguț dintr-o dată? Adică, am înțeles la bal, dar acum vrei să ne jucăm jocuri și să vorbim și...''

''Și nu îți place?''

Nu îmi dau seama dacă zâmbește sau nu. Nu vreau să mă uit la el, că așa o să vadă că mi s-au înroșit obrajii.

Luke's POV:

Eu fac toate astea pentru ea și nici măcar nu îi place? Nu e nevoie să îmi răspundă la întrebare. Dacă nu vrea să se uite la mine înseamnă că nu vrea să îmi spuna adevarul. Gata. De ce să mă comport frumos doar pentru ea? Mă doare în..

''Ba da...'' îmi răspunde ea rușinată, uitându-se într-un final la mine. ''Doar că nu mă așteptam ca tu să faci asta. Și, fără să te superi pe mine, putem te rog să nu ne mai jucăm jocuri? Nu sunt așa de mică precum par.''

Cum poate să spuna asta? E așa de inocentă...nici măcar nu vrea să audă înjurături sau să mă lase să o sărut. Eh, de sărutat mă lasă, dar se înțelege ce vreau să spun.

Dacă nu îmi răspundea la întrebare o dădeam afară din cameră. Trebuie să învăț să am răbdare cu ea.

O iau de mână și simt cum tresare. Îi promit că o să facem ceva distractiv, doar dacă îmi dă sugestii, că altceva interesant și amuzant nu știu.

Mă trag mai aproape de ea. Obrajii i se fac din ce în ce mai roșii când îmi apropii încet fața de a ei.