Din întâmplare

Însă....

LIA POV

Aveam deja două zile aici. Mâncasem bataie cât pentru o viață și chinul continua. Apucasem să îl sun pe Cristi.. Mare greșeală fiindcă el nu a înțeles unde eram și eu am plătit pentru asta. În curele. Lesinasem d evrei doua ori și ei ma întrebau mereu câte ceva de Cristi. Era vina lui că ajunsesem așa  și partea cea mai trista era că îmi spusese Maria, dar nu am ascultat.

-La ce să îl suni?! Nu înțelegi încă? Din vina lui ești tu aici!

Asta spusese acel tip până să mă lovească din nou și gândul la aceste cuvinte nu înceta. Capul mă durea foarte rău și aerul era închis aici. Fereastra fusese bătută în lemne pentru a nu mai fugi o dată. Lipsa aerului curat îmi ardea plămânii deja. Obosisem să mai plang. Obosisem și să sper că va veni cineva după mine. Nu mai simțeam nimic. M-am făcut ghemotoc pe salteaua mea deja pătată pe a locuri de sange și am lăsat libertatea ca un vis îndepărtat.

Un zgomot mic pe hol și ușa s-a deschis iar eu mi-am ferit capul speriată. Urma altă serie de bătaie. Stăteam acolo liniștită crezând că voi scăpa de data asta dacă stau cuminte până când o mână caldă m-a atins încet. Automat am sărit ca arsă însă în fața mea stătea Alex. Am început să plâng. Nu știam ce se petrece. L-am luat în brațe . Tremuram din toate încheieturile însă el era grăbit. M-a luat de mana și a alergat cu mine pe coridoare. Era prima dată când vedeam holurile clădirii. De doua ori trecusem pe aici și de două ori am fost leșinată. Am ieșit afară și am mai alergat puțin în direcția opusa față de cea în care alergasem eu. Podul.. Am ajuns repede la capul lui sau poate doar eram eu prea speriata și alergam mai repede. Am urcat într-o mașină și am gonit pe sosea. Eram în dreapta și ma calmasem deja, ma simțeam în siguranță când am îndrăznit sa vorbesc.

-Cum m-ai găsit?

-M-au sunat la câteva minute după ce te-au răpit dar nu mi-au dat niciun detaliu pana azi. De pe telefonul tău. Am venit la tine sa te caut dar l-am găsit pe Cristi în patul tău singur. Primul meu instinct era sa îl bat ca te luaseră chiar de lângă el, dar nu va da bine la proces asta.

-Cristi nu era cu mine în pat când am fost răpită.

-Ce cauta la tine atunci.. La mult după ce am fost eu sunat.

-Nu știu...

-știi ce voiau de la tine?

-Nu...

-Lia.. Mi-au zis despre Cristi..

-Si mie..

Am răspuns cu vocea amară. Nu puteam crede ca e vina lui Cristi. Am privit încă o data la Alex. Dacă defapt el e în spatele lucrurilor ăstora sa ma despartă de Cristi? Am strâns centura de siguranță în mana.

-îmi dai telefonul sa îl sun?

-Lia...

-Te rog...

Am spus privindu-l fix.

-Nu acum. Stai sa ajungem acasă.

-De ce?

-Sa fii în siguranță. Deschide bine ochii aia. Na! Uita te la mesajele de la tine!

Am prins telefonul și l-am deschis. Am vrut să îl sun pe Cristi, însă m-am răzgândit dorind să văd de ce anume sa citesc mesajele dintre Alex și răpitorii mei. Am deschis mesageria și am observat ceva straniu. Numele meu era "Liuț❤️" Așa cum mă avea și când eram împreună. L-am privit și mi-am dat seama că a realizat târziu cum mă are în telefon fiindcă a roșit.

Am deschis mesajul și am privit schimbul de replici. Începea chiar în seara când am dispărut:

Eu:"Ghici cine va ajunge pe centură?"