Internatul...(Luke Hemmings)

Capitolul 12

Luke's POV

O vad cum inchide ochii si isi apropie si ea fata de a mea. O sarut usor pe buze, abia atingandu-le, in timp ce imi trec incet mana prin parul ei. Ne desprindem din sarut si ne privim in ochi. Inca nu pot sa cred ce culoare pot avea ochii ei...sunt prea albastrii...aproape albi...

''Luke...aam'' incearca ea sa spuna dar o blochez, punandu-mi din nou buzele pe ale ei, de data asta cu mai mult curaj si ma bucur cand si ea imi raspunde la sarut.

---------------------------------------------------^.^------------------------------------------------

Hope's POV

Dupa alte 5 minute, ne dezlipim intr-un final unul de pe celalalt. Nu pot sa cred ca am avut primul sarut cu Luke. Adica...primele....mdeaaa...

El se uita in ochii mei cu atata intensitate acum incat incep sa zambesc din ce in ce mai mult.

Ce ar trebui sa fac acum? Adica ma dau jos din pat si ii spun ''Hei, ne-am giugiulit timp de 5 minute dar trebuie sa plec ca am de facut un dus!...''

Nu... Atunci ce pot sa fac? Sa il sarut din nou? Oare vrea sa plec? Ce se face in situatiile asteaaaa?

''Vino cu mine!'' imi intrerupe (din fericire) gandurile si se da jos de pe mine, mergand spre geam, iar eu il urmez in liniste. ''Ai incredere in mine?'' ma intreaba in timp ce deschide  geamul si se intoarce si imi intinde mana sa.

Am incredere in el?

''Da!'' ma aud spunand, mai convingator decat ma asteptam si il prind de mana.

El ma trage pe pervazul geamului si iesim amandoi afara, stand pe un model de straturi de caramida ce inconjura cladirea ca un trotuar. Deci asa a ajuns la mine in camera. De aici se vedea cerul atat de clar....cum de el are camera mai minunata decat a mea in atatea feluri? Dar nu ar trebui sa ma plang....e atat de romantic...

''Hope?....'' ma intreaba el putin rusinat.

Oare ce mai vrea sa mai imi spuna? Oare o sa imi dea parul dupa ureche asa cum mi-a facut in ultimul tim sau...

''Da...'' ii raspund ganditoare.

''Vezi ca iti cade peruca.''

''Ce??!?!?!!?!?!!?!?!?  Ce peruca?''

''Exact...''

A inceput sa rada. De ce? De ce a trebuit sa strice momentul asta? Ma uit furioasa la el si ma intorc la el in camera.

''Hope! Stai! Glumeam doar, Doamne nu exagera!''

''Eu exagerez? Dupa niste momente romantice tu te trezesti sa zici ca imi cade peruca, ca un copil copac!! ''

''Copil copac? De unde ai mai scos-o si pe-asta?'' el se apropie cu un ranjet pe fata.

Eu ma intorc cu spatele la el si ma indrept spre rafturile sale, cautand ceva cu care sa imi ocup mainile dar el ma prinde de talie si ma intoarce cu fata la el. Isi pune ambele maini pe obrajii mei ca sa ma faca sa il privesc in ochi si imi spune:

''Imi pare rau...nu stiu ce m-a apucat...numai ca ma simteam ciudat si nu stiam ce sa iti zic si am vrut sa te fac sa razi si.....of.....nu am mai fost in situatii din astea before si...'' cand se opreste sa isi ia o gura de aer dupa tot ce a zis imi pun mainie pe dupa gatul lui si il sarut, scortisoara invaluindu-ma si il simt si pe el cum se relaxeaza.

''E ok...sunt ok. Nu te panica. Si eu ma simteam ca si tine.''

Usurarea i se poate citi in ochi dar si inca ceva... Pana sa imi dau seama ce, am simtit un brat sub genunchii mei si un altul pe spate, apoi m-am trezit ridicata de la pamant.

''Pune-ma jos! Sunt prea grea!''

''Nu-i adevarat. Esti grea cat o fata.''

Si ce vrea sa insemne asta?

A deschis usa de la camera cu cotul si a traversat sufrageria, totul cu o atata usurinta de parca as fi fost o cutie. Am intrat la mine in camera, unde m-a lasat incet pe pat si mi-a dat un pupic pe obraz.

''Te las sa te culci, ca de maine incep pregatirile de examen si o sa avem mult de lucru. Nici nu stii cat de multe teme ne pot da profesorii.'' se indreapta spre usa, dar, inainte sa o inchida, se opreste si spune ''Noapte buna, Pisicuta.''

''Noapte buna, copil copac.'' ii spun. El rade si inchide usa in urma lui.

E deja ora de culcare? O privire spre ceasul meu electronic de langa pat ma convinge. E deja 23:43. Cum poate sa treaca timpul atat de repede? Dar si mai important, cum as putea eu dormi dupa tot ce s-a intamplat astazi?

-----------------------^.^-------------------------

Dimineata ma trezeste un bazait ciudat. 

Ma ridic din pat, ma spal pe fata si pe dinti si ies in sufragerie, nepasandu-mi daca ceilalti ma vad in pijama. Nu e de parca nu m-au mai vazut. Dar zgomotul nu se auzea din sufragerie, venea din camera lui Luke.

Deschid usa albastra si gasesc un Luke in pantaloni de trening si intrr-un tricou stramt, cu parul ud, cantand si dansand pe melodia ''Uptown Funk'' de la Bruno Mars si nu mai stiu eu cine... 

La inceput nu ma observa, dar cand o face, culoarea din obraji ii creste, se opreste din dansat si isi trece o mana prin par. Doamne, cat de bine arata...

''Scuze...n-am vrut sa intrerup nimic...'' spun eu si fac semn spre usa ca voi pleca

Dar el zambeste, vine spre mine, imi da un pupic pe frunte si imi zice:

'' 'Neata si tie! ''  

Ma apuca de talie si ma trage in mijlocul camerei, unde incepem sa dansam. Asta e clar cea mai buna dimineata.

''Gata...mai bine te-ai duce sa te schimbi, ca avem prima ora in mai putin de 40 de minute.'' imi spune si imi impinge usor spatele.

Ajunsa in camera dau drumul la muzica, fac un dus lung si imi aleg hainele: un tricou negru mulat cu flori albastre si o pereche de blugi scurti bleu deschis. Imi perii parul si imi asez o bentita cu flori pe cap. 

''Hooooope!'' se aude un strigat din bucatarie. ''Masaaaa!''

BIP! Am uitat ca este randul meu sa fac micul-dejun! De ce trebuie sa ni-l facem singuri daca restul meselor se iau in sala de mese?!

Ma indrept spre bucatarie unde o gasasc pe Anastasia nervoasa langa frigider si pe restul stand la masa. 

''Iar ai uitat, nu?'' ma intreaba Caroline razand, iar eu dau din cap. '' Stai linistita. Oricat de suparata pare Sisi pe tine tot ti-a scos ingredientele de clatite afara.''

''Sisi?'' intreb nedumerita.

''Noua porecla a Anastasiei.'' ma lamureste Luke.

''Aha....ok....eu pregatesc clatitele, voi va puteti duce unde vreti.'' le spun celorlalti cand ma intorc cu spatele la ei si imi scot telefonul din buzunar ca sa dau drumul la o melodie. Aleg 'Carousel' de la Melanie Martinez, o dau la maxim si incep sa amestec ingredientele.

''Dansezi foarte bine'' ii aud vocea lui Luke in urechea mea si apoi simt cum isi pune mainile pe soldurile mele si ma face sa ma misc din nou, caci soapta lui imi trimisese fiori in tot corpul, oprindu-ma. El incepe sa ma sarute pe gat si eu imi las capul intr-o parte.

'''Luke....'' ii spun intorcandu-ma cu greu cu fata la el '' Vrei sa mai mananci de dimineata? Daca nu, poti continua.''

''Of...bine...'' se bosumfleaza el ''Dar numai pentru ca murim de foame.'' imi spune si imi face cu ochiul, dupa care pleaca.

--------------^.^---------------

La scoala, la prima ora de engleza, bancile au fost scoase din sala si scaunele au fost asezate in cerc.

''Buna ziua, copii! Pana la terminarea examenelor orele se vor desfasura intr-un fel mai...diferit si...complex. Acum luati loc, va rog.'' ne spune Savannah cu un zambet robotic.

Eu ii arunc lui Luke o privire ingrijorata, dar el nu se uita la mine...