Drumul spre inima ta

23. Încă un copil (BONUS)

CAPITOLUL 23

Surpriză surpinzătoare. O să înţelegeţi pe parcurs la ce mă refer. :D

Dimineaţa mă găseşte întins pe jos. Nu dorm, dar nu sunt nici treaz.  Sunt într-o stare letargică în care am intrat de când sunt sugrumat între aceşti patru pereţi (de fapt trei şi un set de gratii) şi nu sunt capabil de nimic. În fapt, nici nu vreau să fac nimic. Nu vreau să mă ridic de aici, nu vreau sa văd pe nimeni. Realizez abia acum cât de bine îmi e. Nu merit pe nimeni să îmi stea aproape şi pot trăi liniştit cu grija asta. Din când în când resimt golul din piept care se zbate şi mă anunţă că ceva nu e în regulă acolo, dar la dracu' cu el. Sunt exact unde mi-e locul. În singurătate.

Mama nu s-a deranjat să vină să mă scoată de aici, Fiona e la cateva sute de kilometri depărtare, Robin e probabil prea preocupată de bagajele de care a fost despărţită o bună bucată de vreme, iar Nicholas şi tata sunt ultimele persoane la care aş apela acum.
Şi Shanon... simplul gând la numele ei îmi lasă un gust amar. Nu merită să mă gândesc. Pentru mine deja a făcut o alegere când a început să schimbe cele câteva cuvinte cu vărul meu. Se merită unul pe altul, sunt doi prefăcuţi. Eu nu îmi împart patul cu mincinoşi.

Poate ar trebui să mă călugăresc. Las gândul să le îndepărteze pe celelalte timp de şase secunde cât scrutez celula prin doi paşi. Aşa îmi merit soarta. Departe de toţi şi de toate ca să răscumpăr greşelile trecutului.

Imi scutur umerii de câteva ori ca să îmi revigorez corpul amorţit. Clipesc de două ori ca să îmi limpezesc privirea blurată şi parcă văd lucrurile mai clar. Ce porcărie, sunt prea multe prăjiturele afară care aşteaptă să fie gustate! Si eu sunt un gurmand, păcat ca cireaşa de pe tort nu îmi aparţine. Totuşi asta poate fi o chestiune de timp. Ce naiba tot vorbesc, sunt un Deveraux! Daca femeia aia nu va fi a mea nu va fi a nimanui. Cu atât mai puţin a unui misogin notoriu cum e Nick.
Trebuie să recunosc că fizicul lui nu e de lepădat, n-a dat degeaba gata atâtea femei. Dar vârsta, inteligenţa şi şarmul mă avantajează. Sunt mai bun ca el şi pot spune asta cu mâna pe inimă. Nick e un idiot. Ce noroc ca nu sunt unul aşa mare ca el!

Ce să spun, vrea să i se bage femeii pe sub piele cu ajutor şi cuvinte draguţe. Ei, nu prea cred. Dacă am învăţat un lucru despre femei de când umblu cu ele e că sunt interesate de două lucruri în viaţă: bani şi sex. (Cine e misogin acum?) Nici că se putea mai simplu. În avantajul meu am o pasiune pentru lucrurile astea. Dar cum spunea un tip celebru (habar n-am cine e de fapt): "Totul în lume este despre sex. Cu excepţia sexului. Sexul e despre putere". Iar eu vreau sa deţin controlul. Şi mă interesează să îl exercit asupra unei anumite şatene cu ochi albaştrii din cauza căreia sunt închis acum şi creez planuri diabolice de cucerire. Asta e atât de greşit din toate punctele de vedere, dar atât de atractiv încât îmi vine să mă aplaud singur. Sunt un mic geniu. Îmi aranjez părul cu o mână şi gulerul cămăşii şifonate cu cealaltă. Mă aşez pe banca cu saltea, căci pat nu se poate numi, şi îmi sprijin coatele de genunchi. Ce aş putea să fac ca să îi dau de înţeles lui Shanon ca o consider atrăgătoare si vreau să îmi şifonez aşternuturile cu ea? Nu cred că asta nu e evident prin toţi porii, dar vreau sa creadă că intenţiile mele sunt ceva mai serioase. Mă interesează o noapte fierbinte alături de ea în care să o descopăr şi s-o redescopăr până îmi dau seama din ce e făcută. Toate secretele, tot misterul care o învăluie. Ce surpriză aş mai putea primi după ce am descoperit că are un copil, e divorţată, e mamă singură, are un fund demenţial, forme atrăgatoare şi o atitudine distantă-semi-arogantă care mă duce pe culmile disperării?
Cu ce aş mai putea fi surprins?