Trandafirul Din Mlaștină

5. Nu mă provoca să îţi arăt Ce îmi faci de fapt

CAPITOLUL 5

Nu mă provoca să îţi arăt

ce îmi faci de fapt

Simţeam cum situaţia ne scăpa de sub control.

O parte din mine îmi trăgea clopote de alarmă în cap, înnebunea de şoc în faţa acestui moment, o altă parte era leşinată prin colţul minţii, hiperventilând şi transpirând de extaz.

Era clar pe care dintre ele o ascultam în momentul în care degetele mele au ajuns în părul lui Cain. Am strâns uşor, iar cealaltă palmă mi-am aşezat-o pe pieptul lui, dar nu ca să îl împing.

Un geamăt animalic i-a ieşit printre buze, vibrând în sărutul nostru.

De asta erau toţi atât de înnebuniţi de asta. Acum înţelegeam. Deşi nu era vorba de orice sărut, ci de un sărut cu Cain. Acel Cain pe care îl urâsem atât de mult timp, iar acum îmi ardea pielea din interior spre exterior în cel mai înnebunitor mod posibil.

Mi-a prins şoldurile în palmele lui enorme şi m-a ridicat de pe scaun, centura mă ţinea captivă, dar a reuşit să o desfacă foarte repede. Îi simţeam inima bătând atât de aproape de a mea, respiraţia aceea despre care citisem doar în cărţi, gemetele înfundate şi nevoia disperată de a săruta, de a atinge şi strânge, de a muşca.

Pe toate le vedeam şi le simţeam acum la Cain, care era o explozie de masculinitate brută prea puternică pentru mine.

M-a tras spre el, susținându-mi aproape toată greutatea pe braţe, în tot timpul ăsta buzele noastre se devoraseră turbate. Mai mult ale lui pe ale mele, pentru că, sinceră să fiu, eu nu aveam habar ce făceam.

Am suspinat atunci când palma lui a pătruns pe sub maioul meu. Urcase foarte repede şi deja era aproape de sutien, iar asta m-a făcut să reacţionez, iar reacţia mea l-a trezit pe Cain din sevrajul nebunesc în care intrase.

S-a oprit brusc după ce m-a simţit pe mine tresărind. Nu o făcusem neapărat de frică, dar el asta părea să înţeleagă. S-a tras înapoi şi s-a uitat la mine, a urmat o înjurătură pe care nici în barul ăla infect nu o auzisem.

După privirea lui, mă aşteptam să mă arunce înapoi pe scaun, dar şi-a scos uşor mâna de sub maioul meu şi m-a ajutat să mă aşez la locul meu, el s-a tras înapoi de parcă eram gata să încep să urlu şi apoi şi-a înfipt mâinile în păr, lovindu-şi capul de tetiera scaunului.

Habar nu aveam ce să spun, nici nu credeam să fiu în stare să vorbesc coerent, încă îmi bubuiau arterele şi creierul meu se învârtea ca un titirez. Grupa dinozaurilor din stomac făcea măcel.

— Asta nu trebuia să se întâmple, Rose.

A spus, iar eu m-am uitat ca o nălucă la el, după lovitura la cap şi sărutul ăla, nu aveam cum să mai fiu complet funcţională.

— Poftim?!

Nu s-a uitat la mine.

— Nu trebuia să se întâmple niciodată asta.

Ah, deci auzisem bine. Clar nu erau cuvintele pe care o fată îşi dorea să le audă după primul ei sărut. Voiam să îl întreb de ce, dar a înjurat iar nervos şi nu am mai avut loc de el.