Trandafirul Din Mlaștină

12. Fă tot ce îți trece prin cap

CAPITOLUL 12

Fă tot ce îți trece prin cap

M-am trezit mult mai devreme decât ar fi trebuit, eram conştientă că mai era până la ora şase, dar hărmălaia de pe hol m-a readus în simţiri. Instinctiv, mi-am întins mâna pe pat, căutând ceea ce ştiam deja că nu mai era aici.

Am deschis ochii şi am privit locul gol, unde fusese Cain în momentul în care adormisem.

O înjurătură stridentă m-a smuls din nostalgia mea. Mama era nervoasă la cinci dimineaţa, ăsta era un mod numai bun de aţi începe ziua. Chiar dacă nu auzeam vocea tatei, eram conştientă că se certa cu el. Nu era ceva nou, am prins perna şi am tras-o peste cap, încercând să baricadez gălăgia până când aveau să plece.

— Nu mai ţipa în halul ăsta, o s-o trezeşti pe Rose. L-am auzit şi pe tata, dar mult mai încet.

— Cum să nu ţip când tu ţi-ai pierdut dracului minţile?! Tu chiar crezi că suntem în poziţia de a face un asemenea împrumut acum?

Urletele mamei aproape că mişcau patul cu mine.

Nu am auzit răspunsul tatei, doar paşi pe hol, semn că pleca de lângă ea. Chiar dacă a rămas singură, mama nu a tăcut, a continuat să înjure şi să blesteme totul, de la oraşul ăsta şi până la ultimul angajat de la A.A. Industries.

Cain îmi stinsese televizorul, mi-aş fi dorit să îl fi lăsat aprins, ca să îmi distrag atenţia de la hărmălaia de vizavi. Eram sigură că vor urmă multe asemenea scandaluri după accidentul de pe şantier şi ştiam deja care era situaţia şi fără să merg să întreb. Tata voia să despăgubească familiile victimelor, să ofere cât mai mult suport moral şi material, pentru că îi păsa de fiecare angajat al lui. Mama voia să îi lase în plata Domnului. Dacă ar fi fost după ea, probabil ar fi cerut bani familiilor doar pentru că oamenii ăia îndrăzniseră să moară în timpul serviciului şi creaseră o grămadă de probleme.

Mult timp după ce ei au plecat, nu am mai putut să adorm, am încercat să nu mă mai uit la norii de furtună ce se abăteau asupra familiei mele şi să mă concentreze pe singura persoană care mă făcea acum fericită. Fericită, sincer, era puţin spus.

Încă mă trezeam chicotind şocată, conştientizând că eu şi Cain ajunsesem aici. Aş fi pariat pe transformarea mamei în călugăriță înainte ca tocmai Cain Brox să îmi arate mie vreun interes.

M-am asigurat că aveam toate temele pregătite şi mi-am ales ţinuta pentru astăzi, am făcut un duş şi deja se apropia ora la care ar fi trebuit să mă trezesc. Mă simţeam dubios de odihnită, cum nu mai fusesem din copilărie. Corpul meu încă simţea efectele... degetelor lui Cain şi orice magie făcuse cu mine, mă aruncase în cel mai adânc şi liniştitor somn din ultimii ani. Eram plină de energie şi planuri pentru weekend, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să scap de şofer.

" 'Neaţa. Mama şi tata sunt plecaţi azi şi probabil pentru câteva zile. Poţi să ţii un mic secret şi să mă laşi pe mine să conduc? "

I-am scris în timp ce mă spălam pe dinţi, răspunsul a venit abia după ce am ieșit din cameră.

"Sigur, dar dacă află, să ştii că nu o să am nicio reţinere să dau vina pe tine şi să mă declar complet nevinovat şi manipulat."