Trandafirul Din Mlaștină

16. De ce m-a numit mama așa

Citisem o grămadă de cărţi despre asta. Chiar şi câteva studii, nu exista un moment anume, un declanşator care să îţi sune în cap şi să se aprindă luminiţe roşii.

EŞTI ÎNDRĂGOSTITĂ!

Mi-ar fi fost de folos, însă eram destul de sigură că puteam să îmi dau seama de asta şi fără semnale, şi nu era de vină faptul că tocmai mă oferisem lui în totalitate, că îi dădusem ceva ce nu mai puteam să iau vreodată înapoi. Mă ajutase şi asta să îmi dau seama de ceva, însă acele sentimente existau mai demult, probabil de dinainte de luni seara, când începuse totul.

Atracţia şi fascinaţia pentru Cain fuseseră un foc mocnit pe care îl ţinusem bine sub control şi îl camuflasem cu furie, dar îndată ce apăruse în viaţa mea, fusese nevoie de o singură scânteie şi izbucnise un adevărat incendiu.

Să îl cunosc, să îmi dau seama cum era cu adevărat, ce fel de om era, ce fel de iubit, nu făcuse decât să agite vâlvătaia şi mai tare.

Aşa că aici eram, eu conştientizând că mă îndrăgostisem, în timp ce el se gândea probabil cum să ne ascundem mai bine în perioada ce va urma.

Apa rece m-a făcut să ies din gândurile mele profunde despre dragoste ascunsă.

Cain a chicotit şi a deschis imediat uşa, m-a tras afară când am început să chiţăi şocată.

— De ce e aşa rece dintr-o dată?

Râzând, mi-a întins un prosop.

— Suntem în mlaştină, iubito, aici condiţiile bune sunt limitate. E un boiler pe care tocmai l-am golit.

Am aprobat din cap, încercând să nu mă gândesc la ce ar spune mama sau sora lui dacă... oh, Doamne!

Am făcut ochii cât cepele şi l-am prins de braţ.

— Dacă s-au întors mama şi sora ta?

M-a privit amuzat şi a ridicat dintr-o sprânceană.

Dumnezeule, ţipasem şi cine ştie ce mai făcusem acolo, aveam să intru în pământ dacă ele se întorseseră acasă.

Citindu-mi groaza din privire, Cain a luat un prosop şi l-a înfăşurat în jurul şoldurilor, a scos capul pe uşă înainte să îl pot opri, eu m-am asigurat că aveam sânii bine acoperiţi, de parcă asta era problema.

S-a întors în câteva secunde.

— Nu sunt aici. Probabil au plecat la cumpărături.

Chiar dacă o spusese pentru liniştea mea, părea şi el uşurat de asta. M-am oprit la timp din a-l întreba dacă obişnuia să aducă fete aici în mod regulat, nu mă privea pe mine ce făcuse înainte. Poate fusese prima dată pentru mine, dar nu era nici pe departe prima dată pentru el.

Amintindu-mi ce se întâmplase cu adevărat, am întors capul şi am privit acea cabină ce părea atât de banală acum, dar cu câteva minute în urmă se simţise precum paradisul.

Cain a venit lângă mine şi m-a tras în braţele lui.

— Spune-mi că nu regreţi... a şoptit şi am întors repede capul, teama de pe chipul lui era şocantă. I-am atins gâtul cu vârful degetelor.

— Regret un singur lucru: că am aşteptat atât de mult să fim împreună. M-am întins spre el şi i-am şoptit pe buze. Sunt fericită, Cain. Tu mă faci mai fericită decât am fost vreodată.