17. Încă puțin

4.4K 438 94
                                    




Gândurile îmi erau încă pierdute la acele cuvinte ale lui atunci când am parcat în faţa casei mele.

Am privit volanul, în întuneric, mult timp după ce am oprit motorul.

Abia ieşisem din cameră şi Aanya ne invitase la cină, când primisem mesajul de la Lele că ai mei se întorceau în seara asta.

Eram îngrozitor de nervoasă că trebuise să plec, tot ce îmi dorisem era să rămân noaptea asta lângă el, încercasem să găsesc o modalitate, dar Lele mă atenţionase că mama era nervoasă. O credeam în stare să vină după mine, la Ruth, şi când nu m-ar fi găsit acolo, aş fi intrat într-o grămadă de probleme de care nu aveam nevoie acum.

Pentru prima dată, Cain nu mai păruse grăbit să mă trimită acasă.

Îl frustra asta la fel de tare ca pe mine, dar nu avusese de ales.

Urma să se întâmple.

Mi-am promis. În scurt timp, aveam să pun capăt acestui secret, aveam să spun tuturor, în gura mare, că eram a lui Cain şi să trimit la dracu' pe oricine avea ceva de comentat în privinţa asta, inclusiv pe mama.

Nu mai eram în perioada de testare, amândoi ştiam asta acum. Eram conştienţi că se terminase cu "hai să ne dăm puţin timp să vedem ce se întâmplă", o simţeam foarte bine şi o citisem şi în privirea lui Cain. Făcusem pasul cel mai important şi nu regretam absolut nimic, dimpotrivă.

Mi-am muşcat buza şi am zâmbit singură, în întuneric, amintindu-mi tot ce se întâmplase, fiecare atingere a lui, şoaptă şi respiraţie. Încă mai aveam acea presiune plăcută între picioare, presiunea ce dovedea că el avea totul din mine.

Era absolut tot ce îmi dorisem, tot ce visasem vreodată încă de mică, îmi plăcea să stau lângă el, să vorbesc cu el, să îl ascult, să îl ating, iar atingerile lui provocau o plăcere pe care nu mi-o imaginasem niciodată.

Orice avea să se întâmple de acum încolo, Cain avea să rămână pentru totdeauna prima mea iubire. Primul băiat căruia i-am oferit totul şi care mi-a oferit totul.

Iar ce îmi spusese înainte să ieşim din camera lui, mă făcea să cred că exact asta simţea şi el.

Nu am îndrăznit să visez că poate se îndrăgostise şi el de mine, afirmaţia lui îmi dădea de înţeles că, poate, avea să se întâmple cândva. Va învăţa să iubească alături de mine. Nu era totul, dar era enorm.

Mi-am luat rucsacul şi am coborât din maşină. Lele a sărit pe mine imediat ce am intrat în casă.

— Slavă Domnului, mi-am făcut o mie de griji. M-a întrebat direct dacă eşti acasă, părea foarte nervoasă.

Am aprobat simplu din cap, de nervii mamei nu prea aveam chef. Încă îmi doream să urlu la ea vreo două ore, fără oprire, pentru ce îi făcuse lui Cain.

— Mersi, Lele.

Ea a fugit la bucătărie şi eu am urcat în camera mea, nu voiam să fac duş, pentru că încă mai simţeam parfumul lui Cain pe mine. Mi-am mai acordat câteva ore în care să mă îmbăt cu el. Simţindu-mă cu chef de a o enerva pe mama, am luat pe mine hanoracul lui Cain, cel pe care mi-l lăsase luni seara şi nu îl mai ceruse înapoi.

Nu avea de unde să ştie că era a lui, dar avea să mă amuze pe mine să ştiu asta în preajma ei. Îmi era mare, dar nu era singurul de acest gen pe care îl aveam.

La nici zece minute după ce am coborât la parter, am văzut farurile aprinse pe alee.

Unul dintre ei a izbit cu forţă o portieră. Era clar cine.

Trandafirul Din MlaștinăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum