♤capitolul 8♤

952 27 0
                                    

Ryan

Știam un lucru.Eu si Clarissa Ruenys nu eram până la urmă chiar atât de diferiți.Era puternică,curajoasă,dar și al naibii de impulsivă,exact ca mine.

Dacă nu mergem cu ea,s-ar fi dus oricum.Și parcă nu era suficient că i-o prezentasem pe Cassandra,fosta mea logodnica,viitoarei mele soții,a mai ajuns și împușcată.

Am văzut cum se uita la mine și la ea,și îmi era clar că probabil își pusese o mie de întrebări despre mine și ea.Era și normal.Cine mai este atât de tâmpit încat să rămână prieten cu fosta iubită?

Dar sincer vorbind,eu și Cassandra nu eram tocmai prieteni.Poate doar cunoștințe vechi,căci eu unul nu o mai suportam nici măcar o secundă prin preajma mea sau a ei.

Cassandra știa cum să se facă plăcută,iar dacă aș lăsa-o o zi întreagă cu ea,ticăloasa ar găsi cumva o cale să o întoarcă împotriva mea.

De fapt,ar găsi o cale să o convingă să mă părăsească chiar a doua zi.Mă îndrăgostisem de ea din multe motive,dar inteligența și ambiția ei mă cucerise de-a dreptul.

Și asta era și problema se pare.Ambiția  ei a trecut ca o tornadă chiar și peste așa zisa noastră "mare iubire".Pe dracu mare iubire!

Mi-am scos gândul asta din cap și am dus ceașca cu cafea la gură.Așteptasem toată dimineața măcar un telefon de la ea,dar nici vorbă de așa ceva.Și de ce mi-ar spune tocmai mie cum se simte? Doar nu-s eu cea mai importantă persoană din viața ei,nu?

Mama a trecut pe lângă mine și și-a turnat un pahar cu apă,cu mâinile pline de pământ de flori.Mama iubea florile,iar grădina ei era dovada perfectă.

Muncea la ea de fiecare dată când avea timp.Tata ia propus de multe ori să îi cumpere o seră,ca să nu mai muncească atât ea,dar la refuzat,pentru că asta era maică-mea.Îi plăcea să facă unele lucruri cu propria ei mână.

A pus paharul gol înapoi în vitrină,apoi sa întors spre mine,holbându-se la mine și la telefonul pe care îl verificam la fiecare 5 secunde.

-Nu te-a sunat încă,nu-i așa?

-E atât de evident?

-Puțin,îmi zâmbește ea.

Mama avea o sclipire unică în ochii.Iubeam sclipirea aia,dar acea sclipire era cam băgăcioasă și mă facea să mă simt cam incomod.

-Voiam să știu dacă este bine.Nu mă pot duce singur la altarul ăla,nu-i așa? încercasem să fac o glumă proastă,dar după modul în care mama sa uitat la mine,aș zice că nu prea mi-a ieșit.

-Începi să semeni prea mult cu taică-tu,șuieră ea.Și el încerca să facă pe durul în fața mea atunci când ne întâlneam.

Înțelegeam la ce se referea,dar nu era cazul.Clary și cu mine abea dacă ne comportam ca niște prieteni,darăminte ca ceva mai mult.

-Mamă,nu îți face iluzii,eu și dragostea am terminat-o de mult.

-Și totuși,îmi face semn cu capul spre telefon,încă aștepți apelul ăla.Poate ar trebui să o invităm pe la noi.

-Mamă,știu că vrei să mă ajuți,dar te rog,nu,te implor,nu o face.Ea e deja îndrăgostită de altcineva,o mint eu,și sper că în felul ăsta o va lăsa baltă.

-O,dragule,îmi pare rău,i se înmoaie privirea.Nu știam că deja iubește pe cineva.

Nici ea nu știa.

-E în regulă.Oricum,eu și fiica lui Felix ne înțelegem mai bine ca prieteni.

Sau ca aproape prieteni? Habar n-am ce eram.Poate că nici nu îmi pasă atât de mult,dar nevoie de a știi cum se simte era mai mare decât creierul care îmi spunea că nu era treaba mea.

Căsătorie și război Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum