De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 22

Este dimineață, iar razele soarelui îmi poposesc enervant pe chip. Aș fi dat orice să mai pot dormi, dar lumina asta puternică mă împiedică. Blake s-a întors aproape de zorii zilei și l-am auzit doar cât a intrat la baie. Eram într-un somn mult prea adânc încât să pot să mă pot trezi complet.

Doarme liniștit lângă mine, cu un braț în jurul meu. Îi mângâi antebrațul musculos, marcat de un tatuaj simplu, și îmi întorc privirea spre el, spre chipul lui adormit. Stă cu nasul în pernă, ciufulit, dar eu îl văd precum o zeitate de o frumusețe divină.

Oare chiar atât de perfect este el sau doar ochii mei îndrăgostiți îl văd așa? Mă holbez la el câteva momente în plus, deși nu m-aș satura de imaginea asta nici dacă aș avea parte de ea pentru tot restul vieții. Încerc să mă strecor de sub îmbrățisarea lui subtil. Trebuie să ajung la baie.

De îndată ce mă salt in picioare zăresc pe noptiera mea un buchet superb de lalele albe. Astea când au mai apărut aici? Le privesc cu inima înduioșată, mângâi câteva petale fine, apoi îmi întorc capul spre bărbatul ce încă doarme printre așternuturile răvășite. Nu știu cum face, dar reușește să mă surprindă chiar și în cele mai neașteptate momente. Simt nevoia să țopăi ca o copilă îndrăgostită, dar îmi reprim această dorință.

Intru în baie și încep să îmi fac rutina de dimineață. După un duș scurt, revigorant, îmi așez părul, mă spăl pe dinți și ies în dormitor, îmbrăcată doar cu prosopul de baie.
Blake stă rezemat de tăblia patului, în fund, butonând telefonul. De îndată ce mă aude că ies își aruncă o privire de prădător spre mine și știu exact ce filme îi pornesc în cap. Unele extrem de indecente, iar eu nu refuz nimic din ce va avea să se întâmple.

— Nu am vrut să te trezesc, spun cu o vină inocentă. Trebuia să mai dormi, ai venit târziu.

— Am dormit suficient. Vino aici, îmi face semn să mă întorc în pat lângă el.

Îl ascult supusă. Ochii lui de culoarea smaraldului îmi cercetează posesiv fiecare părticică a trupului.

— Îți mulțumesc pentru flori. Sunt superbe. Nu știu cum reușești să le găsești în toiul verii.

— Ăsta rămâne micul meu secret. Iar acum aș vrea să îmi iau răsplata dacă se poate, zâmbește apropiindu-se cu buzele de pieptul meu, așternând sărutări catifelate coborând spre sâni.

Cum o mână desface prosopul din jurul meu și îl aruncă pe jos, iar cu cealaltă mă trage peste el.

— Deci mereu voi plăti pentru frumusețile astea? fac referire la florile de pe noptieră și la remarca lui privind rasplata.

— Nu mai vorbi prostii, te rog, și îmi astupă gura cu un sărut devastator.

Adevarul este că imediat ce a început să mă sărute am uitat unde sunt. Cine sunt. Am uitat și să respir la un momentdat.

***

Ora prânzului mă prinde pe terasa, la laptop, lucrând de zor la câteva planuri pe care trebuie să i le trimit urgent lui Marko. Am profitat de o dimineața leneșă, stând până târziu în pat, dezmierdată din plin de Blake, iar acum trag tare să recuperez timpul pierdut.

Iubitul meu își face apariția în slipi de baie, furându-mi privirea pentru un moment. Într-adevăr este o zi de vară extrem de călduroasă, în special acum la ora prânzului, iar o baie în piscină ar fi ideală.