De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 23

Azi este sâmbătă ceea ce înseamnă că Blake va fi din nou la clubul său până târziu, iar eu singură. Am decis să ies cu Mike în oraș spre seară, pentru că după tot haosul din viața mea, am nevoie de un moment de respiro.

Ziua de ieri a fost oarecum ciudată, după vizita surpriză a lui Nicklas. Blake a fost îngândurat în mare parte din zi, retras și absent. Spre seară a reușit să își mai revină, dar eu nu am avut șansa să îl întreb care a fost faza cu "viitoarea soție". Adevarul că toată noaptea m-a măcinat gândul ăsta. Am început să îmi fac în cap mii de idei și gânduri ale viitorului nostru. Cred că la un moment dat am decis și numele copiilor noștri.

— Îți sună telefonul, mă întrerupe Blake din visare, întinzându-l spre mine.

Stăm pe canapea în living, tăcuți, urmărind un film prost de pe Netflix, până când se va face ora să plece la club. Am zis că se comportă ciudat nu?

Privesc ecranul și văd un număr străin cu prefix de Italia.

— Alo, bună ziua.

— Bună ziua, domnișoara Ryu, vă sun din partea doamnei doctor Morelli. Ar dori să aibă o întâlnire cu dumneavoastră azi, dacă se poate.

— Sigur, s-a întâmplat ceva cu tata? întreb speriată și simt că mă apropii de un moment inevitabil.

— Nu vă pot da detalii la telefon, este răspunsul scurt al domnișoarei. Vă așteptăm la spital. O zi bună.

Îmi închide telefonul în nas, iar eu simt nevoia să tip, dar mă abțin. Câtă lipsă de bun-simț.

— S-a întâmplat ceva? întreabă Blake cu o privire îngrijorată.

— Nu știu. Trebuie să merg la spital.

— Vin cu tine.

— Nu! Nu este nevoie. În scurt timp trebuie să pleci și tu la club, nu vreau să te încurc, iar de la spital voi merge la Mike.

— Bine, spune scurt și se întoarce la a viziona filmul.

— Dar tu ai ceva? nu pot să mă abțin să nu întreb.

— Nu! Ce să am? răspunde cu ochii încă în televizor.

— Blake, filmul ăsta este o idioțenie, nu te mai preface captivat. De ieri te comporți ciudat. S-a întâmplat ceva la firmă?

Ia telecomanda de pe măsuță și îl stinge. Răsuflă deranjat, întorcându-se cu privirea spre mine.
Începe să își maseze tâmplele cu o mână cât să își adune gândurile un minut.

— Da. Sunt câteva probleme, recunoaște abătut. Ți-am zis că partenerul meu făcuse o mare prostie, din care suferim toți. Ei bine Nicklas este fraierul în cauză. Îmi pare rău că mă las acaparat de problemele astea și te tratez într-un mod aiurea. Încă nu știu cum să mă detașez de ceea ce se întâmplă la muncă, când sunt acasă.

— Eu te înțeleg, dar prefer să îmi spui când ai ceva, decât să de comporți așa. Nu îmi place când ești distant, îi recunosc cu privirea tristă.

— Nu sunt distant, Edaline. Sunt doar îngândurat, îmi cuprinde fața între palme și mă sărută pe buze. Iartă-mă, șoptește și mă sărută din nou.

Mă ridic de pe canapea și merg să mă pregătesc pentru a pleca la spital.

— Când mă întorc de la club, vreau să reluăm ce începusem ieri in piscină! strigă după mine înainte să intru in dormitor.

Râd tare și scutur din cap.
Încep să mă atașez extrem de tare de omul ăsta.
Îmi face sufletul fericit într-un mod ireal.

Mă schimb cu o cămașă albă din satin și o pereche de jeanși negri, iau o pereche de pantofi cu toc, geanta și dau să ies din dormitor.

— Cam sexy pentru o vizita la spital, îmi blochează Blake calea, stând nemișcat în ușă.

— Ai uitat de întâlnirea cu Mike, îl tachinez eu.

Ador când face pe gelosul deși știe că nu are niciun motiv.

— Așa, pune sare pe rană, se preface el rănit în dreptul inimii.

— Mă grăbesc, iubitule, îi spun și îmi lipesc buzele de ale lui.

— În sfârșit îmi spui pe nume, mă cuprinde de talie și adâncește sărutul.

— Chiar mă grăbesc! îl bat cu pumnii în piept ușor și îmi dă drumul.

— Ne vedem la noapte, love, îmi strigă când aproape ajung în dreptul liftului.

Iau un taxi din fața clădirii și mă înarmez cu putere pentru întâlnirea ce va avea loc cu doctora tatălui meu.
Nu am înțeles motivul pentru care m-a chemat atât de urgent. Tot ce îmi doresc este ca el să fie bine.

***

Aștept în fața cabinetului doamnei doctor Morelli, iar inima aproape că îmi explodează în piept. Asistenta acesteia îmi aduce la cunoștință că pot intra și cu pași reținuți pășesc înăuntru.

— Bună ziua, domnișoara Edaline, luați loc vă rog, spune pe un ton cald blonda din fața mea.

— Bună ziua. Cum este tata? întreb de îndată ce mă așez pe scaun.

— Starea este neschimbată din păcate. După cum am discutat și data trecută, analizele nu se schimbă, iar tratamentele nu au niciun efect asupra sănătății lui, dar nu acesta este motivul pentru care v-am chemat.

Scotocește puțin prin sertarul de sub birou și scoate la suprafață un dosar pe care mi-l întinde în față.

— De dimineața am avut o întâlnire cu procurorul ce se ocupă cu cazul tatălui dumneavoastră și înainte să plece m-a rugat să vă dau acest dosar. M-am gândit că este ceva important și din acest motiv v-am chemat așa urgent.

Iau dosarul de pe birou și îl deschid curioasă. Ce ar putea să fie nou? Înăuntru se află copii ale documentelor pe care le-am văzut deja. Pozele accidentului, câteva rapoarte și declarații. Nu înțeleg motivul pentru care mi-ar fi lăsat o copie a dosarului. Ca să fiu extrem de sinceră, nu sunt deloc interesată de cazul ăsta. Mi-a luat ceva să cântăresc ce simt, și dacă ceea ce am aflat este adevărat, și tata este un avocat al răufăcătorilor, atunci își merită soarta. Iar eu nu am de gând să simt milă pentru el.

Este problema lui cum si-a trăit viața, sau cum o sfârșește. Iar eu mă aflu aici doar pentru că nu există nimeni altcineva care să răspundă pentru el. Doar lucrul ăsta mă ține să nu mă întorc acasă. I-am oferit prea multe șanse, și le-a călcat în picioare pe fiecare în parte. Iar ultimele detalii despre el au umplut paharul.

De fapt, profit de toată situația asta și pentru a petrece ceva timp cu Blake.