1

210 26 4
                                    

- Ce cauti, ma, aici? Cine te-a trimis? Ai venit sa ne spionezi? Din ce gasca faci parte?

- Nu stiu ce vorbiti voi! Eu doar ma plimbam prin padure...  Am raspuns eu panicat, insa mirat ca nu imi tremura vocea. Dar stiu ca eram panicat. Tonul celui care ma luase in primire, era unul amenintator...

- Plimba ursul! Hai! Ca noi avem treaba!

- Dar eu nu am vrut sa va deranjez... vreau doar sa ma plimb...

- Plimba-te in alta parte! Se rasti un altul si facu in pas spre mine, obligandu-ma sa dau in retragere tot mai speriat. Am inghitit de cateva ori in sec in timp ce il priveam acum pe baiatul inalt care deja a ridicat bratul spre mine.

- Ghita! Lasa-l in pace!

M-am intors in directia de unde auzisem vocea, fara sa ma gandesc ca as fi putut incasa una in plin, daca nu sunt atent si nu ma feresc, cat de cat... Insa vocea pe care o auzisem era mult prea aspra si poruncitoare ca sa nu imi atraga atentia. Spre noi se indrepta acum un baiat tanar de vreo douazeci de ani... Se apropia incet, fara sa se grabeasca... insa se apropia incruntat, privindu-ma insistent. Sincer, m-am gandit ca l-a oprit pe cel care ridicase mana, doar pentru a savura sa dea el primul in mine.

Dar, nu. A ajuns langa mine, in timp ce Ghita s-a retras respectuos. L-am privit mai atent pe cel care era deja foarte aproape de mine. Era un tanar inalt, cu ochi negri, cu o mustata ciudata... Era tigan... Clar era tigan... Il dadea de gol accentul si tenul oaches... Abia atunci i-am privit mai atent si pe ceilalti... Toti erau tigani... Atunci a fost momentul in care chiar m-am panicat. Stiam ce rai sunt tiganii din zona... Stiam ce sadici sunt... Si acum ma asteptam la ce e mai rau.

Tipul care il pusese la punct cu doar cateva cuvinte si un ton impunator, parea sa fie seful. Toti l-au privit cu respect si niciunul nu a mai miscat si nu a mai incercat sa vorbeasca.

- Baiete, ar trebui sa stii ca e foarte periculos sa bantui prin Baneasa la ceas de seara!

Murmura el, cu o voce mult mai blanda decat cea cu care i s-a adresat lui Ghita. Asa ca am prins curaj sa pot raspunde:

- De ce sa fiu in pericol? Nu am nimic de valoare la mine nu am avut de gand sa fac nimic rau. Am vrut doar sa ma plimb singur. Nu vreau sa ma duc inca acasa.

- De ce nu vrei sa mergi acasa? Tiganul ma privi mai atent si am fost sigur ca mi-a observat vanataile, pentru ca in secunda urmatoare a continuat: - Te-au batut ai tai?

- Nu. M-au batut cativa baieti de la scoala, am recunoscut eu, coborand privirea.

- De ce? Tiganul isi continua interogatoriul, fara sa ii bage in seama pe ceilalti. Era atent doar la mine.

- Ca m-am dat la o fata! Am sarutat-o fara sa isi doreasca si ea... am raspuns, oarecum

rusinat.

- Fata i-a pus sa te bata in halul asta?

- Da...

- Hm... Tiganul statu putin pe ganduri, apoi ma lua prin surprindere cu intrebarea lui:

- Vrei sa te razbuni?

- As vrea, dar nu am cum! Am raspuns eu cu naduf. Asta era dorinta mea cea mai mare.

Sa ma razbun. Pe fiecare. Pe toata lumea daca se poate! Razbunarea va fi dorinta ce ma va ajuta sa traiesc de acum inainte. Razbunarea ma va tine in viata. Razbunarea va fi tinta mea. Simteam arsura dorintei... Si acum ca a revenit la suprafata odata cu intrebarea celui din fata mea, dorinta de razbunare era la apogeu.

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum