De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 58

"Sunt dezamagita de tine, Edaline!"

Vorbele astea îmi răsună in cap de câteva zile. Dimineața și seara. Cu ele adorm cu ele mă trezesc. Vorbele astea le-am auzit de multe ori de la mama. Dar mereu m-au amuzat. Nu o luam niciodată in serios. Nu am simțit niciodată vină pentru dezamăgirea pe care i-o provocam. Fie când chiuleam de la școala sau luam note mici. Sau chiar și când eram cât pe ce să pierd un an la facultate din cauza petrecerilor. Da. Am făcut multe prostii in tinerețea mea.

Sunt curioasa doar, ce ar spune mama acum. Cum m-ar privi? Oare ar simți și acum aceeași dezamagire?
Mi-am alungat propriul soț din casa.

"M-ai dezamăgit, Edaline"

Iar astea au fost ultimele lui cuvinte. Deși am încercat să îl sun în perioada asta, de când a plecat, nu mi-a răspuns la niciun apel. Singura formă de comunicare între noi sunt pozele cu Iris pe care i le trimit. Și pe care le vede. Dar nu răspunde. Mă doare.

De ce a trebuit să îl mint? De ce Dumnezeu a trebuit să gândesc eu pentru el? De ce nu l-am sunat? De ce i-am ascuns?

Mi se umple mintea de de ce-uri.
Mi se umple mintea de vină.
Mă detest.

Trebuia sa fie plecat două sau trei zile. Au trecut nouă.
Nimeni nu știe ce s-a întâmplat între noi, iar el i-a rugat pe Mike si William să vină zilnic să mă ajute cu Iris, cu scuza că lucrurile s-au complicat și este nevoit să mai stea plecat o perioada nedeterminata de timp. Da. Lucrurile între noi s-au complicat. Tare.
Oare cât va mai fi plecat?
Cât durează să te împaci cu trădarea soției?

Am căutat pe google și din păcate nu exista decât recomandări spre terapia de cuplu. Deci nimic nu mă ajuta în clipa asta. Privesc spre grădina din spate cum Mike se joaca cu Iris și Maia. Oricât de greu îmi este să ascund toată suferința din mine, reușesc să mențin pe chip o expresie neutra. Cu un zâmbet fals.

Îmi lipsește atât de mult Blake. În special noaptea. Când mă așez în pat, iar perna lui este goală. De multe ori adorm cu ea în brațe. Așa simt că mai liniștesc puțin durerea.
Îmi este foarte dor de el.
Și îi spun zilnic prin mesaje.

Dar probabil nici nu îi pasă. Dacă as fi in locul lui... Nu știu ce as simți. Nu vreau să fiu în locul lui. Mă gândesc doar la cum ar fi să mă trădeze vreodată. Să îmi fie infidel. Îmi scutur repede capul. Nu pot suporta un astfel de gând. Doamne!
Dar eu asta i-am făcut.
L-am trădat.
Cu prietenul lui. Cumva.
Nu l-am înșelat.
Dar nu văd o diferența între minciuna mea și infidelitatea.
Sunt cel mai monstruos om.

— Ești bine? mă scutura vocea lui Mike.

Se apropie de mine cu Iris in brațe.

— Pot să te întreb ceva?

— Desigur.

— Ipotetic vorbind, să spunem că suntem împreuna. Și ipotetic vorbind să spunem că am făcut ceva grav. Dacă ai afla ca sunt cel mai oribil om de pe pământ ce ai face? Ai rămâne? Ai pleca? M-ai putea iubi? Și sa-mi promiți iubire veșnica?

— Ai băut ceva? se uita confuz spre mine și cercetează cu privirea prin încăpere după o sticla sau un pahar, probabil.

— Uită, fac cu mana in aer să alung idioțenia pe care am spus-o.

— Aveți probleme. Ce ai făcut?
S
Nu știu de ce ma simt încolțită de presupunerea lui. Știu ca se referă la mine și la Blake.