De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 61

Deschid ochii după o lupta interioară mult prea lungă. Este dimineața, iar Blake nu este lângă mine. Ce ciudat. Mă salt pe marginea patului și oftez lung când simt cum mă doare fiecare bucățică a corpului. Fundul încă simt că mă arde. Zâmbesc mult prea larg. Mult prea fericită.

Ies din dormitor, pregătită să îmi încep ziua, dar mai întâi am nevoie să mă trezesc cu o cafea. Corpul meu imploră un strop de cofeină. Când ajung în dreptul cafetierei, ușa dormitorului lui Iris se deschide, pe ea ieșind minunatul meu soț cu fetita noastră în brațe. Iris zâmbește și de îndată ce mă observă începe să gângurească spre mine.

Nu pot sa îmi dau seama când creste atât de repede. De la zi la zi devine alt copil. Și de la zi la zi mă îndrăgostesc și mai tare de ea. Dar și de tatăl ei. Blake a hrănit-o și a schimbat-o iar acum se joaca cu ea pe canapea. Imaginea asta, as vrea să o blochez în timp. Să nu se schimbe nimic. In clipa asta simt împlinire. Mă simt împlinita ca femeie. Simt că am tot Universul în brațele mele.

Îmi iau ceașca cu cafea și ma asez lângă familia mea, pe un fotoliu. Îi privesc cum se joacă și zâmbesc.

— Noaptea trecută ai plecat din dormitor, mă trezesc spunând spre Blake.

Nu se uita la mine. Continua sa se joace cu Iris.

— De ce? îl întreb cu teama in suflet.

— Mai am nevoie de timp, răspunde pe un glas rece.

Nu îmi place răspunsul asta.

— Credeam că am rezolvat problema dintre noi, sorb din cafea și continui să îl privesc acum doar pe el, iar zâmbetul mi-a dispărut de pe chip.

— Nu este așa ușor Edaline, o ia pe Iris și o așează în balansoar ca sa ne putem concentra pe discuția asta. Nu îmi este ușor. De fiecare dată când te privesc, îmi amintesc cât de puțină încredere mai am în tine. M-ai zguduit rău. Și trebuie sa accepți asta.

Chipul mi se întristează complet. Nu îmi place niciun cuvânt din cele rostite de el.

— Îmi pare rău, este tot ce pot să îi spun.

— Și mie, îmi recunoaște cu glas stins.

— In seara asta Mike are o surpriza pentru noi, schimb subiectul în speranța că se va schimba și atmosfera din casa asta. A spus că vine la noi după cursuri.

— Minunat, forțează un zâmbet. Oare ce ne mai pregătește aiuritul?

Ridic din umeri. Continui sa îmi sorb din cafea și când aproape am terminat-o, mă ridic spre bucatarie.

— Mic dejun? întreb spre centrul livingului unde se afla Blake.

— Surprinde-mă, zâmbește de data asta cu puțin mai multă speranță.

Cred că vom reuși. Vom reuși să fim bine.
Trebuie. Mai ales că amândoi ne dorim asta la fel de mult.

***

Mașina lui Mike parchează pe aleea din fata casei. Noi suntem deja în grădina aranjând masa. Am decis ca este o noapte perfecta pentru a cina afara, sub cerul liber.

Iris doarme în cărucior, iar eu și Blake mișunam când în casa, când afara. Așezăm mâncarea pe masa și așteptam ca invitatul nostru special să își facă apariția. Sunt foarte curioasa fel de surpriza ne-a pregătit.

— Du-te să îi deschizi, strig spre Blake când aud soneria de la ușa.

Nici măcar nu știu de ce se obosește să sune la ușă. Este prima data când se comporta ca un musafir. Dar fie, îi vom face pe plac. Câteva secunde mai târziu, vocea lui Mike și a lui Blake răsuna în toată casa, iar eu încep să mă apropii de ei. Mă blochez însă în tocul ușii când văd că blondinul nu este singur.

— Bună, aiurito, mă întâmpină Mike, care observa clar cum mă holbez spre partenera lui.

Ați auzit bine, da? Parteneră. Este o ea. O fată în toată regula. Ea îmi zâmbește. Îi zâmbesc și eu, dar sunt încă în stare de șoc. Cei trei se apropie de mine, iar eu fac un pas în spate pentru a le face cale liberă spre grădină.

Ea este roșcată, slăbuță, firavă și probabil cu vreo patru ani mai tânăra decât noi. Are ochii căprui și tenul frumos îmbrăcat cu pistrui. Este adorabilă. Și se potrivește atât de bine lângă Mike, ca aproape îmi vine să plâng.

— Spune-mi te rog că ea este iubita ta, spun pe nerăsuflate, încă analizând fetișcana din fața mea.

— Bună, spune pe un glas tremurat și îmi întinde mâna, eu sunt Maia. Și da, zâmbește aceasta cu dragoste in privire spre el, sunt iubita lui.

Ce fel de glumă este asta?
Maia. Roșcată. Cu ochi căprui. Parca mi s-au derulat câteva capitole din viață și îmi răsare în minte amintirea cu prima mea presupunere la auzul numelui Maia.
Încep să rad, doar eu știind motivul.

Nu îi iau mana, in schimb îmi înconjor brațele in jurul umerilor ei micuți si o imbratisez cu drag. Nu mi-a rostit decât câteva cuvinte, dar deja știu că o îndrăgesc. Vom deveni cele mai bune prietene. Cu siguranța.

Stam așezati la masa, iar cei doi iubăreți stau lipiți unul de altu, ținându-se de mână. Uneori își mai presară câte un sărut timid pe buze, iar eu nu fac secat să ii privesc. Simt că visez cu ochii deschiși. Inima se contracta în pieptul meu. Ar fi drăguț să știu cum se simte. Să îl simt din nou pe Blake cu toată iubirea lui.

Acesta stă și își savurează paharul de vin, tachinându-l pe Mike cu subiecte precum nunta sau copii, iar eu zâmbesc când observ cum roșește Maia. Se vede pe chipul ei că își dorește. Este plină de speranță la gândul unui viitor cu Mike. Iar eu nu as putea fi mai fericită pentru ei.

Mike ne povestește cum s-au cunoscut, la academie. Era una dintre studentele sale, asta pana când si-au dat seama că ea nu era acolo pentru pian, ci pentru profesorul de pian. Din nefericire pentru Mike, nici Maia nu se înțelege bine cu pianul. Dar este foarte talentata la violoncel. Deja îmi imaginez cum ar fi un concert cu ei doi.
Zâmbesc din nou.

Aveam nevoie de seara asta. Aveam nevoie să îmi amintesc cu arată dragostea.
Aveam nevoie de motivația asta.
Văzând relația dintre ei doi, mi-am amintit cumva cum a început relația mea cu Blake.
Toată nebunia. Tot haosul.
Pasiune si durere.

Iar acum tot ce îmi doresc este să ne întoarcem la noi. Noi cei fericiți, îndrăgostiți. Voi lupta și îl voi face să aibă din nou încredere. Îl voi face să își deschidă din nou brațele spre mine.
Vreau să adorm și să mă trezesc lângă el.
Zi de zi.
Pentru tot restul vieții.
Nu in camere separate.
Nu îngropați in regret si durere.

Voi șterge fiecare pată întunecată din viața noastră. Îi voi oferi tot ce merita. Și ceva mai mult.
Dintr-o dată tot trecutul nostru începe să se deruleze în mintea mea. Prima noapte. Când am adormit în patul lui. Noaptea la club. Noaptea la hotel. Declarația lui de dragoste. Weekendul când a venit la mine.

Ne-am îndrăgostit.
Apoi ne-am rănit.
Ne-am regăsit.
Ne-am iubit.
L-am trădat.
Dar n-a plecat.

Și tocmai pentru toate astea știu ce am de făcut.
Mă aplec puțin spre el cât să îi pot șopti la ureche. Ridica curios din sprânceană și așteaptă să audă ce am de spus. Știu că doar el ar putea înțelege ceea ce urmează să zic.

— Îți voi oferit cinci sute două zeci și cinci de motive să mă iubești, apoi îmi lipesc buzele de ale sale, iar el zâmbește. Zâmbește pe buzele mele.