De-a v-ați ascunselea - Vol I

Epilog

— Dar îmi doresc să mergem și noi, te rog! îl implor pe Blake cu o privire nevinovată.

— Love, nu vreau să risc să naști în avion. Sau prin Indonezia. Sau cine știe pe unde. Doctorul ți-a specificat clar că nu ai voie deplasări lungi nici măcar cu mașina.

Mustăcesc nemulțumita și ma încrunt la el.

— Mai am trei săptămâni până la termen. Nu o să se nască săptămâna asta.

— Vom merge și noi peste câteva luni, îți promit, se apropie Blake și mă săruta pe frunte.

Nu vreau peste câteva luni. Eu vreau săptămâna asta.
Mike și Maia au decis sa plece în luna de miere în Indonezia. Dintotdeauna mi-am dorit să merg acolo. Dar cineva, și ma uit spre burtica proeminentă, nu o lasă pe mami sa meargă. Dar eu sunt Edaline cea căpoasa. Trebuie să mă gândesc la o soluție să îl conving să plecăm până la urma!

— Nicklas a sunat că va ajunge mâine la noi, mă anunță Blake.

În ultimul an relația dintre noi s-a răcit, oarecum. După ce am rămas însărcinată, din nou, Blake nu a mai plecat nici măcar o zi de acasă. Așa că Nicklas nu a apucat să vină decât o data aici, la aniversarea de trei ani a lui Iris. Vorbim din când în când, dar foarte rar și foarte scurt, pentru că soțul meu nu poate să își controleze gelozia. Nu știu când va scăpa de sentimentele astea. Ce-i drept sper că nu prea curând. Este atât de atrăgător când își ia atitudinea de soț gelos.

— Îmi este dor de el, recunosc și îl privesc cu o expresie jucăușă.

Încep să rad cu pofta când văd cum își încordează maxilarul și se forțează sa își păstreze calmul.

— A spus că vrea să facem cunoștința cu logodnica lui, spune cuvintele cu mult prea multă mândrie în voce.

— Ce? aproape sar de pe canapea. Are o logodnică? Doamne câte sezoane am pierdut din viața lui? încep să rad din nou.

Odată cu rasul meu, jucăușul din burtica mea începe să își facă simțită prezenta cu lovituri puternice. Strâmb puțin din nas și îmi duc mana sub coasta dreapta. Nu știu de ce îi place atât de mult să îmi tortureze organele interne. Puteam sa jur că Iris a fost mult mai blândă cu mine.

— Tata, Maki m-a învățat ieri o melodie nouă, vrei să auzi? se apropie Iris de noi, țopăind de entuziasm.

Maki în traducere ei înseamnă Mike. Așa îl alinta pe unchiul ei. Și deși ar putea să îi spună corect pe nume, niciunul din noi nu încercam să o corectam.
Sunt puțin dezamagita de faptul că i-a oferit onoarea tatălui ei, de a asculta noua melodie, dar apoi mă liniștesc.

— Iubitule, tu să ții cu mami, șoptesc cu mana pe burtică.

Blake aude comentariul meu și începe să râdă. Este mândru de Iris că mereu îl alege pe el, dar și eu. Iubesc să văd relația strânsă dintre ei. Și trebuie să recunosc, familia asta, este cel mai minunat lucru pe care mi-l putea oferi destinul.

Iris începe să cânte la pian o melodiei atât se liniștitoare. Nu înțeleg cum la nici patru anișori poate să stăpânească atât de bine un lucru atât de mare. Nu știu de unde a moștenit dragostea pentru pian, dar avem noroc că Mike este alături de ea și îi hrănește talentul asta. Pentru că dacă s-ar fi bazat pe mine sau pe tatăl ei, ei bine, nu ar fi ieșit nimic bun.

***

— A ajuns, țopăie entuziasmată Iris prin living, după ce a auzit motorul mașinii că parchează pe alee.