ASA TATA, ASA FIU

3

Insa in momentul in care ar fi trebuit sa-i savurez extazul m-am trezit brusc... Visul s-a evaporat... Eram singur in patul meu, excitat la maximum... Am inspirat adanc strangand ochii incercand sa scap de senzatiile ce inca imi controlau trupul... Doamne... paruse atat de real visul meu...! Am plecat capul, suparat si vinovat... Stiam acum ca imi va fi foarte greu sa ma razbun pe Carmen... Stiam ce planuisem si acum ma ingrozea gandul ca voi asista la chinul ei... Stiam ca nu va suferi fizic... Nu planuisem sa fie agresata fizic... dar psihic ea va fi distrusa... Si ma rugam acum sa poata trece cumva peste ceea ce ii pregatisem eu... si ce nu puteam sa preintampin... Nu aveam cum sa opresc... fara sa renunt la mine... Rautatea care se nascuse in acest zori de zi, se retrasese intr-un colt... nu disparuse... eram hotarat sa fiu rau... Dar de la teorie la practica era o cale lunga... o cale ca s-a mai alungit acum, dupa visul meu din acea noapte...

Nu am mai indraznit sa adorm... M-am gandit ca poate visul revine si reuseste sa ma intoarca din drumul meu, punandu-ma pe mine in pericol... Iar asta nu trebuia sa se intample... Carmen nu merita sa ma pun in pericol... Carmen ma umilise... ma facuse sa ma simt cel mai mic si mai amarat om de pe pamant... Insa Carmen a fost tinta inimii mele ani de zile... Acum aceste doua situatii erau in balanta... incercand sa ma dezechilibreze pe mine si planurile mele... Iar planul meu era razbunarea pe tatal meu... Asta trebuia sa ma domine! Asta trebuia sa am in cap atunci cand ma va pandi remuscarea...

Insa spre necazul meu, imi reveneau in minte fulgerari din visul meu... facandu-ma sa ma intreb cat de bine m-as fi simtit daca asi fi avut-o goala in bratele mele si in realitate... Of! Tata! De ce ai facut asta?! Of! Mama! De ce m-ai mintit? De ce nu ai putut sa ma iubesti? Ei sunt vinovati pentru toate! Doar ei!

Am reusit in cele din urma sa ma reculeg si sa ma pregatesc pentru intalnirea cu Carmen. M-am imbracat lejer. Nu mai era nevoie de costume si pantofi. Apoi a sosit vremea sa ies din casa... Nici nu m-am uitat catre bucatarie. Nici nu am vrut s-o vad pe mama.

Am iesit din scara blocului si am inspirat adanc aerul proaspat al diminetii... Apoi, cu mainile in buzunare si cu rucsacul pe umar, m-am indreptat spre scoala... Erau ultimele zile cand mai faceam drumul asta.

Am intrat in clasa, la fel ca de obicei, fara sa am aere de castigator... Narcisa stinsese toata bucuria acelei clipe de vis... Nu ma mai puteam bucura de succesul meu, asa cum ar fi fost normal. Insa colegii mei m-au inconjurat, felicitandu-ma din nou... Le-am zambit, usor superior... si am cautat-o pe Carmen... Nu ajunsese inca asa ca m-am asezat in banca mea si mi-am intins picioarele, intr-o pozitie comoda, asteptand ca fata sa intre in clasa. Nu am avut mult de asteptat. Carmen a intrat in clasa, imbracata intr-o rochita draguta, care-i venea foarte bine. A salutat pe toata lumea, apoi s-a uitat inspre banca mea... Cand m-a vazut, chipul ei s-a luminat de un zambet atat de frumos incat a fost nevoie sa inghit de cateva ori pana sa pot reactiona. I-am intors zambetul si am invitat-o cu un gest al mainii sa se aseze langa mine, fara sa imi schimb pozitia.

Fata nu a mai asteptat inca un indemn si s-a asezat, usor timida pe scaun.

- Buna, Edmond...

- Buna, Carmen... Cum ai dormit? Ai recuperat noaptea trecuta?

- Da. Am dormit bine. M-am odihnit... Scuze, ca te-am trezit ieri.

- Nu face nimic... am recuperat azi noapte... am raspuns eu, privind-o bland.

 Hm! Daca ar stii ea ca m-a facut sa mai pierd o noapte... Dar nu avea voie sa stie ce am visat eu... sa nu creada ca imi doresc doar trupul ei... Asa m-am rezumat la a-i privi chipul incantat ca ma vede... De ce nu a fost asa in toamna? De ce a trebuit sa se intample asa cum s-a intamplat? La ora asta am fi fost o pereche... O pereche frumoasa si in ochii celorlalti... Asa... in conditiile date, am incercat sa imi tin pornirile in frau... Cu cata dragoste as fi sarutat-o acum! Cu cata dragoste i-as fi luat causul palmei ei intre palmele mele si i l-as fi sarutat tandru si bland... Cum as fi imbratisat-o in vazul tuturor facand-o pe ea sa chicoteasca dulce... Acum nu mai puteam face nimic din toate astea... Nu mai era timp si nu imi puteam permite o asemenea apropiere fara sa pierd... Acum, se simtea retinerea ei... si ezitarea mea... Se simtea acea zi de toamna...