6

165 25 0
                                    

- Dar gandeste-te asa... Fetele astea oricum vor ajunge acolo, cu sau fara tine... suntem o gasca intreaga care facem asta... Si eu fac asta... si baietii pe care i-ai vazut ieri fac asta... Sau poate vor ajunge singure sa plece pentru a-si vinde trupul... Poate ai vazut filmul "Frumusica"... Fetele alea au ales calea asta... Meseria asta e de cand lumea... De ce sa nu facem si noi bani din asta... Acum gata! Revino-ti... te las sa te odihnesti. La ora patru mergem la sala apoi iti fac cunostinta cu o fata... O aduc aici si iti arati puterile. Narcisa a fost foarte multumita de tine! Crede-ma! Asa mi-a spus! Ca esti bun! Iar daca ea spune asta, eu trebuie sa cred. Acum voi avea si confirmarea. Nu te mai gandi la nimic altceva... savureaza trupul fetei si arata ce poti! Pana atunci, te gandesti la un nume pe care il vei folosi de acum inainte. Numele tau nu trebuie sa fie cunoscut... Altfel poti avea probleme... Nu au decat sa caute noul nume... tu iti poti vedea de viata ta. Si apropos, sa imi spui Alex. Nu fiul lui cutare. Simplu: Alex.

Am ramas singur... din nou... Viata mea mea a fost mai mult in singuratate... Pana in toamna... am fost singur cu gandurile mele... Apoi le-am permis tiganilor sa-mi patrunda in ganduri... Nu ar fi trebuit sa ii las... Poate de aceea li se pare tuturor ca eram mai matur decat cei de varsta mea... Am avut o gramada de timp sa ma gandesc... Sa meditez... sa citesc... mult... Fusesem client fidel la biblioteca scolii. Am citit tot ce s-a putut citi acolo... Apoi am citit carti din biblioteca din zona orasului unde locuiam eu... si am citit toate genurile de carti... Poate si astea m-au maturizat... si am inteles mult mai devreme ce se intampla intre un barbat si o femeie... din prea mult timp plin de singuratate... M-am autoeducat... baza era deja in mine cand a aparut Narcisa... Nu stiu... e tot ce e posibil... Acum acea maturitate prematura imi facea rau... ma obliga sa fac lucruri pe care le fac baieti cu doi, trei, patru ani... mai mari decat mine... Poate de aceea puteam eu sa imi ascund trairile... pentru ca prea mult timp am fost singur... Insa intensitatea trairilor mele nu au o explicatie... Oare chiar atat de mult sa fi mostenit de la tatal meu? Oare voi afla eu vreodata adevarul despre aceste mosteniri... Voi ajunge sa ma inteleg? Sa ajung sa inteleg de ce am avut viata pe care am avut-o si de ce sunt nevoit sa trec prin asta?

Acum, gata! Trebuie sa ma gandesc cum sa fac sa treaca astia patru ani. Trebuie sa imi revin si sa iau astia patru ani in piept! Nu mai trebuie sa-mi plang de mila. Ma asteapta razbunarea pe cel care e vinovat! Va da socoteala pentru toate astea... Atunci a fost momentul in care am decis cum ma vor chema cei din clan. De acum sunt Cristian. Pe scurt Cris! Eram deja familiarizat cu acest nume, gratie mamei mele care asa cum spusesem dupa ce il rostise toamna trecuta, pentru prima data, l-a rostit in fiecare zi in care am vazut-o... si astfel il voi pastra mereu in minte... iar ura mea ma va ajuta sa trec de astia patru ani...

M-am odihnit pe canapeaua din living. Am reusit sa si adorm... Apoi m-am trezit si m-am pregatit sa merg cu Alex la sala. Mi-am pus lantul de aur la gat... De acum nu va mai trebui sa imi ascund lucrurile de valoare. Lantul si bratara vor fi mereu cu mine, de acum inainte.

Alex a revenit cu baietii si m-au luat cu ei. Erau baieti veseli... si mereu binedispusi. Si erau baieti frumosi... Da... fetele nu prea aveau cum sa le tina piept... La sala m-am simtit bine si mi-am promis ca imi voi petrece foarte mult timp acolo. Nu voiam sa ajung sa urle muschii din mine, insa voiam sa imi formez trupul sa fie cat mai atragator. Daca asta era conditia principala pentru a racola fetele... asta voi face. Oricum trupul meu era deja destul de format... spre marea mea satisfactie... comparandu-ma cu baietii... as putea spune ca aratam mai bine decat unii dintre ei... M-am vazut in oglinzile de la sala si am fost mandru de mine. Intr-o pauza dintre aparate, m-am apropiat de Alex... si m-am asezat langa el...

Alex m-a privit... incercand sa ma citeasca... incercand sa vada daca cele spuse de el m-au linistit si daca ii voi indeplini ordinele. Nu avea ce sa banuiasca. Eram de acum hotarat sa imi fac treaba cum pot eu mai bine.

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum