ASA TATA, ASA FIU

11

- Asteapta cateva zile... Spune-i ca ai vorbit cu mine si am nevoie de timp... apoi o sa ii spui ca m-am impacat cu fosta si ca sunt foarte fericit. Asa se va impaca cu asta... si ma va lasa in pace.

- Ok! E bine! Asa ii voi spune! E cea mai buna solutie! Da! Ai dreptate! Hm! Nu m-am gandit la ideea sa spunem ca te-ai impacat cu fosta! Asta o va opri!

Apoi ma privi din nou cu atentie!

- Bre! Cum poti fi atat de calm dupa un asemenea telefon?

- Am citit undeva, ca e bine sa fii angajat. Nu ai stres. Eu nu ma stresez! E problema ta sa o linistesti pe fata asta! Tu esti bossul!

- Nu vorbesc acum de Corina! Bre! Nu ti-au crescut ficatii?! Nu ti s-a urcat la cap?! Sa faca asa prima ta femeie de cand esti la noi?! Pai tu iti faci targetul intr-o saptamana cat fac altii intr-o luna! Dar eu tot vreau sa aflu de unde vine asta Trebuie sa incerc sa aflu mai multe despre tatal tau! Trebuie sa aflu, altfel ma enervez, bre!

- Daca afli ceva in plus, spune-mi si mie! Trebuie sa stiu tot ceea ce a facut el pana

acum!

- Ok! Promit sa iti spun! Iti sunt dator! Sa nu crezi ca te-am subestimat! Dar nu m-am gandit sa faci asa o figura buna, din prima. Deci nici sa nu te gandesti ca nu vei reusi sa iti faci treaba. Ti-ai castigat sansa. Stii tu care! Singura sansa pe care ti-a dat-o tatal meu! Sa aduci in starea asta o fata, cand tu esti inca psihic la pamant... e o performanta si pentru un adult... Poate ca o sa te rog candva sa imi povestesti totusi... cu lux de amanunte ce s-a intamplat azi cu Corina. Poate! Hai acasa! Pentru azi e suficient. Sunt sigur ca ti s-au adunat cateva nopti fara somn... ai nevoie sa iti aduni fortele.

Ne-am urcat in masina si am pornit spre apartament, insa de la o vreme l-am vazut agitandu-se la volan... privind des in retrovizoare. Tot mai des... asa ca m-am intors sa vad de ce s-a agitat. Nu am vazut nimic altceva decat masini care rulau. L-am privit din nou pe Alex. Maxilarul ii zvacnea nervos. Iar buzele ii erau stranse. Si-a luat telefonul, l-a privit o clipa, apoi a cautat repede in agenda un numar si a apasat butonul pentru convorbiri.

- Alo! Oh! Vocea lui era mult schimbata. Semana cu vocea lui din seara trecuta. – A lui Babanu' e pe urmele mele! Ma intorc dinspre lac... ne intalnim in Rosu, incerc sa ajung acolo. Daca nu suntem acolo, luati-o rapid inspre lac. Ne intalnim pe drum.

Atat. Apoi a inchis telefonul, punandu-si-l langa el, la indemana. S-a uitat o clipa la mine, a strans iar buzele si a continuat sa tina volanul cu atentie.

- Pune-ti centura si pregateste-te! Vom fi loviti in curand din spate... Apoi vor incerca sa ne scoata de pe sosea.

Am privit din nou in urma noastra. Erau doua masini. Am inspirat adanc... Nimic altceva nu am spus. Nu m-am agitat... nu am inceput sa tremur... cu toate ca ar fi fost normal! Era a treia zi de tensiune! De ce naiba nu se mai termina odata?

- Ai un cutit ceva, in masina asta? am intrebat eu cat se poate de calm. Nu era cazul sa ii arat ca m-am agitat.

- Bre! Noi suntem doi! Astia sunt vreo zece. Sunt cu doua masini. Singura sansa e sa incerc sa raman pe sosea si sa ne vina ajutoare.

M-am uitat acum cu atentie in urma noastra. Masina din spatele nostru era luminata interior de farurile celeilalte masini si am putut vedea ca in prima masina sunt doar doi oameni! Se vedeau doar doua persoane! Deci cel mult sapte. Acum, depinde de ce arme au la ei. Daca au arme de foc, pana aici ne-a fost.

- Sunt cel mult sapte. Am confirmat eu dupa ce m-am asigurat ca nu gresesc. – Depinde de cati sunt in masina din spate. In asta din fata sunt doar doi.