ASA TATA, ASA FIU

28

- Da, Alex! Am auzit! Poate tie ti se pare absurd sa cer asta... Dar asta e ceea ce imi lipseste si asta e ceea ce mi-a lipsit mereu. Nu au existat sarbatori in viata mea. Vreau sa am si eu asta. Vreau sa vad si eu cum e sa stau langa un brad impodobit frumos si sa beau o cana de ceai cald si sa ascult colinde... vreau si eu sa vad cum te simti cand faci numaratoarea inversa de Revelion... vreau si eu sa simt ca e Pastele... vreau sa simt si eu o zi de nastere adevarata, in familie. E mult ceea ce cer? In ceea ce priveste Carmen. Da! Asta vreau. Sa ma ajuti tu, sau sora noastra, sa am o copie a fotografiei despre care ti-am spus. Am motivele mele sa cer poza asta. Nu-mi cere sa iti explic de ce, pentru ca nu o sa iti spun acum. In rest, banuiesc ca o sa ma platiti asa cum sunt platiti ceilalti... nu vreau favoritisme... Am vazut destule favoritisme la scoala... stiu cum se simte cel defavorizat... Si cu asta, sa incheiem. Bineinteles, imi doresc protectie pentru Carmen... Asta o stii si tu... Imi doresc sa o stiu in siguranta.

Atunci a fost momentul cand Tiberiu s-a ridicat de la masa si a venit langa mine, facand semn celui care-mi sedea alaturi, sa se mute cu un loc mai spre margine pentru a se putea aseza el in locul lui. Toti erau acum cu ochii pe noi. M-am simtit usor stingher. Pana in toamna, am fost inexistent... Nu pot spune ca nu mi-a placut atentia de la sfarsitul clasei a opta, insa cred ca nu ma voi obisnui niciodata cu atentia oamenilor... Iar acum sedeam intre doi oameni puternici, tata si fiu.

Tiberiu s-a intors spre mine si, credeti-ma, ca avea lacrimi in ochi. Eu am coborat jenat privirea. Nu ma simteam in largul meu deloc. La Tudor s-a simtit intodeauna distanta. Mereu am simtit-o. Am vazut-o pe Alexandra, stergandu-si ochii discret... Cred ca acum inspirasem mila. Dar nu mi-a pasat. Ce are putina mila pentru un moment, daca voi avea o familie cu care sa imi petrec sarbatorile, asa ca orice familie? Ma voi bucura mai tarziu, pentru alegerea facuta acum. Stiam. Simtisem asta in seara in care am auzit prima data spunandu-mi-se "la multi ani" in gasca lui Tudor. Insa acea zi de nastere... era stearsa de mult de Narcisa... M-au scarbit dovezile impotriva ei... Acum am ramas doar cu invataturile de la ea, pe care acum cred ca ea le blestema. Insa eu ma voi folosi de ele. Stiam! Si s-a dovedit deja cu Corina.

Asadar, Tiberiu ma privea... apoi ma lua de dupa umeri si spuse cu glasul lui de bariton, autoritar si sever:

- Edmond, fiule, iti promit aici si de fata cu toata familia mea, cu fratii mei, astia doi, de aici, cu sotiile lor, cu unchii mei, cei doi de colo, si cu copiii lor, ca nu vei pierde nicio sarbatoare alaturi de noi. Jur! Si pecetlui acest juramant cu doua sarutari pe obrajii mei. – Acum hai, mananca. E vremea sa fie bine si pentru tine.

Nici nu am apucat sa multumesc pentru promisiunea lui, ca poarta s-a deschis si o masina neagra a intrat in curte. A parcat si din el au coborat doi barbati care au scos o persoana din masina. Am privit mai atent acea persoana si am ramas cu ochii pironiti pe chipul ei. Intre cei doi barbati care se apropiau, era Narcisa. Era profesoara mea iar acum era dusmanul meu.

- Boss, am prins-o dand tarcoale blocului pe care ne-ai pus sa il pazim.

Alex ranjea sadic acum. S-a ridicat si s-a apropiat incet de cei trei si atunci cand a ajuns langa ei, intinse bratul si prinse intre degete barbia fetei, exact asa cum ea ii prinsese barbia lui Carmen, si, ridicandu-i fata, tuna:

- Stiam eu ca asta urmeaza sa faci, Narcisa! Stiam foarte bine ca ai sa o vanezi pe Carmen! Stiam ca doar razbunarea ti-a mai ramas si stiam ca asta te va orbi. Nici nu ai asteptat prea mult. Ai vrut sa iti termini treaba cat mai repede si nu ai apucat sa gandesti. Ar fi trebuit sa stii ca o sa prevedem pasul tau. Ca noi te cunoastem foarte bine.

Fata nu il privea pe el. Ma privea pe mine cu o ura ce nu se poate descrie in cuvinte.

Alex ii intoarse barbia spre masa, exact ca si la sclavele vandute in piata publica, ca sa ma poata vedea mai bine, si odata cu miscarea asta, Alex ma privi pe mine, cu ochii lui hipnotici, zambi si mi se adresa cu un cu totul alt ton: