♤capitolul 16♤

639 19 3
                                    

5 ani mai târziu~

Ryan

Imi deschid ochii buimac și ma întind după telefon.Ma uit la el si observ ca deja era ora 08:12.
Trebuia să fiu deja de aproape o oră la clubul ala afurisit.

Mă întorc pe partea cealaltă ca sa vad cu ce tipa am mai aterizat de data asta in pat si dau se mult par blond și un tatuaj in forma de fluture,pe umărul drept.Ciudat ca nu l-am vazut seara trecută.

Îi dau mână încleștată pe abdomenul meu la o parte si ma dau jos din pat,pescuindu-mi hainele de pe jos.
Întâi blugi,apoi tricoul si in cele din urmă,pantofi care stăteau în colțuri separate ale camerei,alături de două sticle de șampanie goale.Deja făcusem o obsesie pentru șampania asta.

Mi-am luat ceasul si am iesit pe usa dormitorului.M-am învârtit câteva minute pe acolo înainte să găsesc usa.Am tras aer în piept și am ieșit.Soarele imi înțepa ochii,dar o sa doară mult mai mult morala pe care Alvarez o sa mi-o facă.

Omul trebuie neaparat sa isi ia o vacanță.De preferat,undeva cat mai departe de mine.As putea sa cotesc la stânga și să ajung acasă,dar stiu ca Alvarez nu ma va lasa oricum sa fac ceva de capul meu.

Deschid portiera mașini,care spre surprinderea mea era încă întreaga.Dumnezeu stie cum sa intamplat asta,dar o tai repede spre local.Al dracului Alvarez,cu afurisitul lui de Mario Maroni.Sper sa merite.

Trag un ochi în oglinda retrovizoare, unde părul meu arată de parcă o pasăre și-a făcut cuib în el.Imi trec cu o mână prin el,în încercarea mea stupidă în al face sa nu mai arate în halul ăsta, dar parca e împotriva mea.Sta exact cum vrea.

Imi las capul într-o mână și oftez lung.
Serile au început să devină din ce in ce mai plictisitoare de cand Ramon e mereu ocupat cu gemenii.

Eveline seamănă leit cu maica sa,iar Lucas cu prietenul meu care ma parasit.Am fost acolo cand s-au născut amândoi.Pustoaica e mai mare ca fratele ei cu câteva minute.Are frumusețea,blândețea și curiozitatea Jessicăi.

Pustiul are curajul,sarcasmul si energia lui Ramon.Am fost lângă ei la fiecare zi de nastere,dar mai mult i-am văzut crescând prin poze.In urma cu 3 ani, sau mutat cu toți în Brazilia.La una dintre mătușile Jessicăi.

Anii au trecut și cu tot pericolul care deja mă păștea pe mine,pe aici,am considerat ca le era mai bine acolo unde sunt.La început Ramon nici nu a vrut să audă de așa ceva.A devenit mai încăpățânat pe zi ce trecea,dar într-un final,l-am convins.

Era timpul să aibe grija de altcineva.Stiu ca o sa fie mereu langa mine atunci voi avea nevoie de el,dar nu mai sunt un copil.27 de ani înseamnă ceva.Sunt 5 ani de cand am luat locul tatălui meu și 5 de cand eu si Clary am luat-o pe drumuri diferite.

S-au intamplat multe lucruri de atunci.Lucruri care m-au distrus si care m-au maturizat.Care m-au facut sa devin bărbatul care sunt astăzi.
Si,într-un fel,i-aș putea mulțumi pentru asta.

M-am întors în sfârșit acasa.Italia mi se părea un vis îndepărtat odată și acum, uite-mă aici,protejandu-mi orașul de cei care vor să mi-l ia.

Într-un final,dau colțul străzii si ajung in fata clubului lui Mario.Cel mai mare om de afaceri din toată Italia și cel mai bine plătit asasin.Oare ce vrea de la mine?

Si daca chiar vrea ceva,nu o face din simpla bunătate a inimi sale.Nici macar nu stiu daca are asa ceva.In fața clubului se află cele două mașini conduse de Alvarez si Jones.

Imediat ce cobor,omul cobora si el și vine spre mine calm.Calm,pe dracu! Nu știți ce furtună are omul asta în el.E oricând pregătit să imi scoată ochii cu ceba.Cand,de fapt,ar fi trebuit sa fie fix invers.

Căsătorie și război Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum