ASA TATA, ASA FIU

46

Asadar, am satisfacut-o pe Lorena cu exact aceeasi metoda. Trupul din mintea mea. Singurul trup pe care il doream cu ardoare. El va fi mereu in mintea mea. Trupul lui Carmen. Atat! Ea va fi in fiecare orgasm al meu... Stiu ca suna vulgar, dar ea imi va aduce finalul de fiecare data. Pentru ca nu-i asa, trebuia sa finalizez. Trebuia sa joc teatru. Trebuia sa fiu un actor. Asa cum a spus Alex.

Apoi am iesit la un suc, pe o terasa din apropiere si mi-am continuat asaltul asupra Lorenei. Am pus la bataie toate armele. Tot ceea ce m-a invatat Narcisa si tot ceea ce mi-a dat tatal meu.

Pe cand am dus-o la garsoniera eu nu mai aveam nicio bariera. Aveam ceea ce a trebuit sa obtin de la ea.

Am lasat-o acolo iar eu m-am intors la apartament, nerabdator sa imi privesc telefonul si sa vad daca am primit vreun mesaj de la Carmen.

"Hei! Ce faci? Ador telefonul" asta a fost primul mesaj. Am zambit. Ii place. Am facut ceea ce trebuia. "Alexandra e minunata. Ai avut dreptate" Asta era al doilea mesaj. Oare ce si-au spus? A reusit Alexandra sa o ajute? "Mi-e dor de tine" Oh! Si mie imi era dor de ea in fiecare secunda. "Ai grija de tine" Se putea sa nu primesc un asemenea mesaj? Ea se consuma pe situatia in care ea considera ca m-a aruncat. "Nu iti mai face griji pentru mine, te rog" Of! Alexandra m-a parat. Dar era de asteptat. Doar asta era realitatea. Alexandra mi-a vazut disperarea cand Carmen chiar a fost in pericol. Si imi cunostea teama. Am subliniat mereu ca siguranta lui Carmen e totul pentru mine. Nu se putea ca Alexandra sa nu ii spuna si ei. "Te iubesc" Mmm! Ce bine m-am simtit eu in acel moment! "Poti sa imi scrii la orice ora, e pe silentios" Si in cele din urma: "Te sarut cu drag, iubire. Noapte buna. Sper sa visez cu tine. Mi s-a mai intamplat"

Oh! Ce diferenta! Cat de bine ma simteam acum! De ce mi-a fost frica de acest pas? Am pierdut o luna jumate de cand ea mi-a luat albumul. Asta a fost pasul care ne-a reunit. Alexandra si Carmen m-au salvat. Alexandra cu fotografiile ei iar Carmen cu faptul ca mi-a ridicat albumul.

M-am asezat si am inceput sa raspund pentru fiecare mesaj in parte.

"Ma bucur ca iti place telefonul. Nu am uitat ca iti place culoarea roz"

"Da. Alexandra e ingerul nostru pazitor. Sunt incantat ca si tu consideri ca e minunata"

"Nici nu iti poti inchipui ce dor imi e si mie de tine. Imi lipsesti in clasa. Nu e ca si in gimnaziu. Acolo te vedeam in fiecare zi"

"Promit sa am grija de mine. Nici tu nu iti mai face griji. Ai vazut acum ca nu mai e atat de rau ca inainte. Am prieteni adevarati aici"

"Nu pot sa nu imi fac griji pentru tine. Din clasa a cincea imi fac griji pentru tine. Esti cea mai importanta pentru mine"

"Si eu te iubesc. Nici nu iti poti inchipui cat de mult"

"Si eu te sarut, draga mea. Considera ca ti-ai primit sarutul pe frunte. Am in fata poza ta de album"

Noapte buna. Ce tare! Si eu te visez des. Inseamna ca ne intalnim in vise"

Astea au fost raspunsurile mele si am savurat cand i le-am trimis. Am simtit-o atat de aproape in acele momente.

Da! Duceam o viata dubla. Eram liceanul adolescent cu o relatie prin mesaje care iubea o fata cuminte si frumoasa si eram delicventul care racola fete pentru prostitutie. Asta am fost. Asta am ajuns. Asta era viata mea. Aici m-au adus minciunile mamei si ura si dorinta de razbunare pe tatal meu. Intre Edmond si Cris.

Marti... a doua saptamana de liceu...

M-am trezit suparat ca nu am visat nimic... As fi vrut s-o visez pe Carmen... As fi vrut sa ma intalnesc cu ea in vise. As fi vrut sa ii mai vad chipul de inger macar acolo... dar nu a fost sa fie... Insa primul gest pe care l-am facut a fost sa imi iau telefonul in mana. A fost pentru prima data de cand aveam un telefon mobil, cand primul gand a fost sa iau telefonul in mana. Si cat de mare mi-a fost bucuria ca aveam deja mesaje de la ea.