ASA TATA, ASA FIU

48

Cei doi baieti si-au ales partenerele si s-a stins galagia pe tema asta. Huh! Am dus lista si s-a incheiat subiectul.

Nu am apucat sa ma uit la telefon. Profesoara a intrat in clasa. Dar m-am uitat in timpul orei.

"Nu imi place in liceul asta! Hai sa fugim in lume!"

Aoleu! Ce idei i-au venit! M-am grabit sa ii raspund:

"Carmen, draga mea! Tu trebuie sa fii invatatoare!"

"Ce s-a intamplat, de ce nu iti place liceul???"

Am primit raspunsul in urmatoarea pauza:

"Nu imi plac profesorii! Si nu sunt cu tine"

Of! Ea nu se va putea concentra la ore cu telefonul in buzunar. Nu a fost un pas bun sa i-l dau.:

"Draga, mea! Fii serioasa! Ai noua ani de asteptat! Nu ma supara, te rog"

"Poate te razgandesti!?"

"Carmen, daca vorbesti asa, voi fi nevoit sa imi schimb numarul, sa nu mai dai de mine"

"Nu, nu! Iarta-ma! Te rog, iarta-ma. Nu se mai intampla. Nu mai scriu asa ceva"

"Draga mea, iubirea mea, asa trebuie sa fie. De aceea mi-as fi dorit sa treci de mine. Ti-am explicat si ai scris si tu in scrisoare de ce trebuie sa imi urmez planul"

"Da. Stiu! Scuze! Chiar nu se va mai intampla"

"Sper. Altfel voi fi nevoit sa fac ceea ce am scris mai sus. Nu imi doresc asta."

"Dorinta ta e lege pentru mine"

A mai trecut o ora. Eu am fost doar cu gandul la mesajele ei. Asa a trecut si ziua asta de liceu.

Si asa au trecut zilele la rand. Impartit intre liceu si garsoniera unde locuia Lorena. Fata era strans legata de mine deja, asa ca a fost timpul sa fac urmatoarea miscare. Trebuia s-o conving pe Lorena sa se culce cu alti barbati. Adica sa faca prostituie. Adica sa fiu proxenet pentru ea.

Intr-o seara m-am dus cu o mina foarte amarata la ea la garsoniera. De cum am intrat ea m-a privit ingrijorata.

- Cris! Ce s-a intamplat? De ce esti suparat.

- Am probleme.

- Ce probleme? Vorbeste!

- M-am certat cu parintii rau de tot si nu mai vor sa imi dea bani de chirie si mancare. Sunt pe punctul sa fiu dat afara din apartament.

- Oh! Nu se poate!

- Da... si asta inseamna ca nu ne vom mai putea vedea. Alex nu vrea sa mai tina garsoniera. Totul se destrama. Si nu stiu, efectiv, nu stiu ce sa fac. Nu gasesc nicio solutie. M-am gandit sa ma angajez undeva, dar nu prea stiu sa fac nimic.

- Nu. Nu vreau sa ma despart de tine. Cris! Nu vreau sa te pierd! A inceput ea disperata, spre satisfactia mea. Planul mergea struna.

- Spune tu ce sa fac! Ce pot sa fac altceva?

- Trebuie sa gasim noi ceva! Nu pot trai fara tine, Cris! Nu pot sa nu te mai vad. Nu ne poate ajuta Alex? Un imprumut, ceva?

- Nu. Cat sa ii mai cer? El a spus ca ai putea tu face ceva pentru mine, pentru ca sa ramanem impreuna, dar cum sa iti cer asa ceva?

- Vorbeste, Cris! Cu ce pot sa te ajut eu?

- Poate ai putea aduce tu ceva bani, pana rezolv problema asta cu batranii mei.

- Cum sa aduc eu bani? Ce pot sa fac?

- Este cineva care ar vrea sa fie cu tine. Doar cat sa te guste... am soptit eu, aparent foarte afectat...