1

1.3K 88 11
                                    

După aproape o noapte nedormită Karen era mulțumită de rezultatul obținut. Lucra de trei zile la tortul de 10 kg comandat la o petrecere aniversară, iar azi în sfârșit termină.

- Uau, K, e minunat. Stiu ca mereu spun asta însă te-ai întrecut pe sine însuți.

Kare îi zâmbi și se întoarse spre ea.

- Deseară merg să îl livrez. Vrei să mă însoțești? Ellen acceptă fericită.

- Dar ce faci cu acest tort?

- E și el parte din comandă. Știi tu petrecere de bogătași, o mulțime de oaspeți, li se pare un tort de 10 kg nu vor fi suficiente. Deși sincer cred ca nici jumătate nu va fi consumat.

Cele două au râs, iar Ellen își sărută sora pe obraz și ieși grăbită din cofetărie.

- Din nou întârzie la facultate?

Karen dădu aprobator din cap.

- Iar tu din nou ai stat aproape toată noaptea să termini comanda?

Karen aproba din nou, iar David îi întinse o cană de cafea. Ea îi zâmbi și luă o gogoașă, apoi mușcă.

- David, nu am idee ce m-aș face fără tine.

- Cel mai probabil ai consuma mai puțină cafea.

Ambii au râs, și și-au terminat "micul dejun". Karen privi ceasul de pe perete și își luă pe ea șorțul.

- Trebuie să încep să pregătesc produsele proaspete. Peste o ora ne deschidem, iar doamna Lee de peste drum cu siguranță își va dori sa bea cafeaua cu niște cornulețe cu ciocolată și vișine, iar domnul Smith își va aștepta tarta cu lămâie.

- Doamne, Karen, nu degeaba ai clienți fideli care te adoră, știi preferințele fiecăruia. Însă unde sunt Gwen și Marry?

- Astăzi vor întârzia, așa că pentru următoarea ora tu ești ajutorul meu.

David ii zâmbi și își luă pe el șorțul. Nu era un cofetar asemenea lui Karen, el era cel ce prelua și servea comenzile, făcea cafeaua și se ocupa de contabilitatea cofetăriei, însă de când lucra cu ea învăță unele lucruri ca să poată fi de folos și în bucătărie.

- David, nu știu ce aș fi făcut fără ajutorul tau, mulțumesc.

- Karen, nu trebuie să îmi mulțumești, familia ta mi-a oferit un cămin atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el. Deci eu sunt cel care trebuie să îți mulțumească mereu. Așa că lasă sentimentalismul și hai sa terminăm prăjiturile astea.

Karen îi oferi un zâmbet și se întoarse la muncă. De când preluă cofetăria de la mama sa nu regretă nici o secundă că trecu prin toate acele cursuri pentru a deveni cofetarul care e astăzi. Însă nimic din toate astea nu ar fi putut deveni real fără echipa care o ajută zilnic.

***


Era trecut de ora șapte. Karen trebuia deja sa ducă tortul însă Ellen nu ajunse, iar ea îi spuse ca o ia cu ea. Înjură în gand și se întoarse spre David.

- Eu o sa plec. Tortul e în mașină, iar eu nu îmi permit să mai întârzii. Să îi spui lui Ellen că nu am mai putut aștepta.

David aprobă, iar ea ieși rapid din cofetărie. Își aranja cu mâinile rapid rochia și se apropie de mașină. O descuie și o văzu pe Ellen cum deschide portiera zâmbind.

- Nu te supăra! Te rog, m-am reținut la facultate și apoi autobuzul a întârziat și...

Karen ofta și o opri din vorbit.

Sărut de ciocolatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum