58

156 28 2
                                    

- Doamne! Ce m-am temut pentru tine, atunci cand te-am vazut inconjurat! Recunoscu ea, incretindu-si fruntea.

- De ce te-ai temut?

- Edmond! Au fost sapte! Si tu singur!

- Carmen... pentru tine voi face tot posibilul si imposibilul... Dar, sper ca nu te-ai temut de mine... Stiu ca a ta colega s-a temut... a recunoscut... si e de inteles... Nu stia cine sunt... Dar tu?

- Nu m-am temut de tine! Dar m-am temut sa ies din masina...

- Sigur?

- Sigur, iubire! Cum sa ma tem de tine?! M-am temut pentru tine!

I-am luat degetele intre ale mele i le-am dus la buze... zambindu-i... Huh! Gata! Socul a trecut. Bine ca am fost acolo!

Am ajuns in parcarea din fata blocului unde locuiam de patru ani de zile. Aveam emotii mari. Foarte mari. Nu m-am gandit niciodata s-o aduc aici! Sa ajung sa dorm cu ea! Uau! Ce dintr-o data s-a schimbat totul.

Am coborat din masina, i-am deschis si ei portiera si am intins bratul spre ea. Acum ea a coborat elegant din masina, ca o diva. Doamne! Era bestiala in acea rochie de bal! Asa machiata... si cu coafura usor deranjata era o diva in toata puterea cuvantului. Am urcat impreuna scarile blocului si am ajuns in fata usii apartamentului. Am deschis usa si am poftit-o inauntru. Carmen a inspirat adanc si a pasit in interior, privind in toate partile, curioasa ca o pisicuta.

- Uau! E frumos apartamentul asta... a soptit ea. - Deci aici locuiesti tu... Imi place! Nu e nimic tiganesc aici... E totul atat de cu gust mobilat... Doamne, ce imi place! Si ce curatenie e! Nu s-ar zice ca locuieste un baiat aici...

- Chiar iti place? Am intrebat-o eu, inconjurandu-i talia.

- Da! Categoric, da! Pot sa ies pe balcon?

- Bineinteles... Simte-te ca acasa! I-am raspuns zambind larg... foarte larg...

Carmen a iesit pe balcon si s-a asezat pe singurul scaun, picior peste picior.

- Iubire, te servesc cu ceva?

- Ce ai?

- Am cola, am bere, am un lichior...

- Un lichior daca imi dai, ar fi bine. Am nevoie dupa socul de azi. Edmond! Tu chiar esti un om periculos!

- Sunt periculos pentru cei care merita! Am specificat eu... apoi m-am grabit sa ii pregatesc paharul cu lichior si am iesit din nou pe balcon.

- Uite, aici e lichiorul. Nu e prea tare.

- Tu nu bei?

- Nu! Eu prefer sa te sorb din priviri... Eu ma imbat cu asta. Tu, la mine in balcon... Uau! Cine ar fi crezut? Cine ar fi crezut ca vom ajunge pana aici? Tu esti mai bine? Ti-a trecut socul?

- Da... sunt mai mult decat bine.

Si-a asezat paharul pe masuta si s-a ridicat, apoi s-a apropiat de mine...

- Vreau sa ma saruti... susura ea, inconjurandu-mi trupul. Vreau sa te simt si sa pot crede ca e realitate... Ca sa ma conving ca nu visez...

- Iubire, daca te sarut, nu ma opresc doar la atat... am raspuns eu zambind.

- Nici nu ma gandesc sa te opresti... spuse ea si se lipi de mine.

- Nu esti obosita?

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum