ASA TATA, ASA FIU

61

Apoi m-am ridicat si am descuiat usa de la intrare.

- Salut, frate! Esti bine?

- Da, Alex. Buna Alexandra, de ce nu l-ai adus si pe sotul tau? Sper ca nu ti-am facut probleme.

- Nu. Nu iti face griji. Nu se supara cand vin la tine. Si oricum, nu as fi putut sa nu vin, cand mi-a spus Alex ca ai ceva pentru mine. Spune! Repede! Inveseleste-ma! Am nevoie de asta.

- Veniti in living. Am musafir.

- Poftim? Alex m-a privit intrebator cu ochii lui ciudati. Si se grabi spre living unde s-a oprit brusc. – Carmen? Tu aici? Apoi s-a intors spre mine, uimit de prezenta lui Carmen in apartamentul meu.

- Da! Ea aici! Am raspuns eu, iar zambetul meu a fost mai larg ca niciodata.

Alexandra s-a grabit si ea, sa vada cu ochii ei minunea. Cand a vazut-o pe Carmen s-a repezit spre ea cu un tipat de satisfactie, tipic feminin. Carmen s-a ridicat si a imbratisat-o pe Alexandra, apoi s-a intors spre Alex si l-a privit lung... Apoi a intins mana spre el. Alex s-a grabit sa i-o stranga foarte fericit.

- Eu sunt amicul lui, rosti el, vesel.

- Eu sunt Carmen, dar tu stii deja asta, Alex.

- Doamne! Tu aici!? Ce naiba am pierdut?

- Ai pierdut o cafteala azi noapte, am raspuns eu in locul lui Carmen, in timp ce m-am asezat pe un taburet intr-un drept cu ei.

- Ce? Adica? Ce cafteala?

- Carmen a avut ieri balul de absolvire iar gasca din zona a pus ochii pe ea si pe inca o colega de-a ei. Noroc ca am fost in zona.

- Ce? Care gasca? Ce zona?! Cati au fost?

- L-am recunoscut pe unul dintre ei. A mai fost prin cluburile frecventate de noi... Ma stie dupa nume.

- Cati au fost, bre?

- Sapte... am raspuns eu scurt.

- Sapte? Repeta el, uitandu-se la Carmen. Apoi isi reintoarse privirea spre mine.

- Da! Sapte!

- Ia sa te vad! Esti intreg? Nu ai nicio vanataie?

- Nu... Stai linistit...

- Mama, mama! Ce-am ratat, bre!

- Alexandra, am inceput eu... - Am inteles ca Alex nu ti-a spus ceva foarte important.

- Ce sa imi mai spuna in afara de surpriza asta frumoasa?

- Mai trebuie sa ma suporti inca trei ani de zile...

- Poftim!? Cum adica? Ce vrei sa spui?

- Nu plec in iulie... mai raman inca trei ani.

- Uau! Serios? Asta da veste mare! Alexandra m-a imbratisat zambind cu zambetul ei dulce... Apoi a privit-o din nou pe Carmen...

Atunci a fost momentul cand a intervenit iubirea mea. I s-a adresat Alexandrei:

- Pana relateaza Edmond ce s-a intamplat azi noapte, hai sa iti arat ceva! Apoi s-a ridicat de pe canapea si a intins mana spre sora lui Alex, a asteptat pana ce aceasta s-a ridicat si a dirijat-o inspre dormitorul meu. Oh! Voia sa ii arate unde au ajuns pozele facute de Alexandra. Ce dragut din partea ei. A fost un gest foarte frumos... care m-a uns la suflet.