ASA TATA, ASA FIU

62

- Si ce a vrut sa spuna cu Alexandra?

- A vrut sa spuna ca Alexandra a fost in pericol in acea seara cand cele trei clanuri au atacat vila...

- Adica? Of! Curiozitatea ei era mare. Nu am putut sa ma eschivez.

- Adica, ti-am spus ce urmareau ei... ti-am spus ca urmareau mana Alexandrei. Stii cum e la tigani. Fetele sunt promise si cumparate de familiile viitorilor miri. Asa si cu Alexandra. Era logodita... cu cel care a fost capul rautatilor. El a pus la cale totul. Si atacul asupra lui Alex cand am fost eu ranit, tot de la el a pornit. El a vrut sa il elimine pe Alex ca sa scape de el si sa puna mana pe clanul lui Tiberiu prin Alexandra... Si daca a vazut ca nu i-a iesit, a pus la cale altceva. Atunci cand au atacat vila si au fost luati de mascati, el a reusit sa intre in vila. Eu l-am vazut si m-am dus dupa el. L-am ajuns din urma pe cand deja o ataca pe mama lui Alex, vrand sa puna cu forta mana pe Alexandra. Eu i-am zadarnicit planurile, atacandu-l. Problema a fost ca eu eram inca ranit... atunci, dar am reusit sa il imobilizez pana au venit Alex cu ai lui... Daca ar fi ajuns la Alexandra, i-ar fi pus cutitul la gat si ar fi luat-o cu el.

- Vai, Doamne, avea un cutit la el?

- Da... avea un cutit la el... iar eu eram ranit... Nu prea mi-am putut folosi mana stanga...

- Doamne! Edmond! Prin ce ai trecut tu! Un adevarat film de actiune! L-ai salvat pe Alex, ai salvat-o pe Alexandra si ai salvat-o pe mama lor... Ai de capul meu! In doar cateva zile!

- Asa este. Iar azi am aflat ca Tiberiu nu a vrut sa imi ramana dator. Cu toate ca mi-am primit rasplata cu varf si indesat. Datorita lui, am familie... Am sarbatori... Am zile de nastere... Pai, mi-au facut un majorat demn de un print arab... iar azi am aflat ca mi-a lasat acest apartament. Iti dai seama?! Apartamentul asta e al meu de acum! E pe numele meu! Iar eu nu am stiut asta! Nu am putut sa ii multumesc pentru el. Nu am putut sa refuz...

- Uau! Ce frumos! Edmond! Susura ea, imbratisandu-ma. – Dar sunt sigura ca, de acolo de sus, el te vede acum. Si stie ce simti!

- Nu inteleg de ce nu mi-a spus atunci cand mi-a cerut sa-i promit ca raman.

- Poate nu a vrut ca tu sa promiti doar pentru ca ti-a dat un apartament.

- Poate... am murmurat eu... - Acum asta este! Alex nici nu vrea sa auda sa renunt la apartamentul asta. Dar, iubire, e al lor! E mostenirea lor!

- Nu! E dorinta celui caruia i-ai salvat familia!

- Dar nu i-am salvat pentru recompense.

- Cu atat mai mult il meriti. Zambi ea.

- Hai sa lasam asta! Hai sa ne bucuram de noi. Am revenit eu la ziua de azi.

- Ok. Hai sa revenim la ziua de azi. Stii ca nu pot sa primesc ceea ce mi-ati cumparat.

- De ce? Iubire! Ai asteptat patru ani! Am dreptul sa recuperez!

- Nu pot sa ma duc cu ele acasa. Pur si simplu nu pot.

- Ok! Nu le duci acasa! Le porti in weekenduri la mine. Le lasi aici si atunci cand vii la mine, le imbraci. E bine asa?

- Nu e prea bine, dar e acceptabil, aproba ea.

- Bun! Gata si cu asta! Acum vreau sa te am din nou! Vreau sa profit de prezenta ta aici... am marait eu, timp ce am inceput din nou s-o sarut... si sa ii mangai sanii prin tricou. – Mmmm! Ce pofta imi e de tine! Vino, iubire! Vino cu mine!