ASA TATA, ASA FIU

67

- Imi voi reveni... Stati linistiti... Daca te mai suna, poti sa ii spui ca sunt bine... Nu ii voi interzice sa te sune... Nu o voi opri, daca nu te deranjeaza... Poate simte nevoia sa se apropie de voi... sa stie ca are un aliat... Sa stie ca voi o puteti ajuta...

- Chiar te rog sa nu ii spui nimic. Pe mine nu ma deranjeaza. Chiar ma bucura. Inseamna ca are incredere in noi... si ne vrea alaturi...

- Da... si asta e bine... am zambit eu...

- Deci ti-ai revenit? Esti mai bine? Pot sa plec?

- Da. Sunt bine! Nu te speria! Nu a fost la fel ca si atunci cand am trecut pe sub balconul ei... Nici pe departe! E doar faptul ca mi s-a parut mult prea pustiu apartamentul acum, dupa ce ea a plecat... si dureaza putin pana ma reobisnuiesc cu singuratatea mea. Nici nu iti inchipui cat de frumos a fost weekendul acesta! A fost cum nici nu am visat vreodata... Stii ca am visat-o... Nimic din ceea ce am visat eu cu ea, nu se compara cu realitatea, Alex!

- Te cred... Edmond... Ati asteptat prea mult... Ati visat prea mult... pentru ca acum sa nu fie asa cum spui. Deci am avut dreptate candva. Voi chiar sunteti suflete-pereche... Sa dea Domnul sa aveti viata lunga impreuna... Va mai asteapta o incercare... Cei doi ani... Mai ca imi vine sa insist sa nu te mai razbuni... Chiar nu poti sa renunti la razbunarea asta a ta? Chiar nu poti sa treci peste asta si sa fii fericit cu fata in bratele tale... O ai pe Carmen! Edmond! O ai asa cum ti-ai dorit mereu. E a ta trup si suflet! Nu mai e doar in visele tale... De ce vrei sa o treci prin astia doi ani?

- Alex, frate... Te rog... nu... Nu incerca sa ma convingi... Ca sa ne fie asa cum vreau eu sa fie, trebuie sa il vad pe tatal meu... trebuie sa fiu fata in fata cu el...

- Dar de ce nu te iei pur si simplu sa mergi acum, sa apari in fata, lui unde este lume multa sa nu poata sa iti faca rau, si sa ii spui cine esti? Sa ii spui: "Hei, batrane! Ma cunosti? Sunt tu in tineretile tale! Ia sa imi spui acum ce s-a intamplat cu mama mea atunci!"

- Si ce as putea face daca se adevereste ca el chiar s-a comportat asa cu mama mea, acolo in mijlocul multimii. Asa cum el nu poate ajunge la mine, nici eu nu pot ajunge la el! Alex, daca e adevarat ceea ce mi-a spus mama, nu ma opresc la a sta fata in fata cu el! Stii ca nu o voi face! Vreau sa il vad ingenuncheat, frate!

- Vezi sa nu il vezi ingenuncheat si pe urma sa ingenunchezi tu... Risti mult cu Carmen! Pentru incapatanarea asta a ta, o poti pierde pe ea... Stiu ce ar putea fi in capul ei, in astia doi ani...

- Ce? am intrebat eu alarmat.

- S-ar putea gandi ca tu nu consideri ca ea merita totul... Daca pentru tine e mai importanta razbunarea asta prosteasca, decat Carmen... Razbunarea asta nu isi mai are rostul... Edmond... Acum e doar incapatanarea asta a ta... pentru ca, vei recunoaste vreodata, sau nu, tu ai ceea ce ai azi, datorita tatalui tau! Asta e adevarul! Tot ceea ce ai tu azi, inclusiv familia noastra si prezenta lui Carmen intre zidurile astea, le ai datorita lui! Daca nu ai fi aflat despre el intr-un mod atat de violent, tu nu ai fi luat drumul asta... Tu ai fi ramas copilul din spatele clasei... singur in banca. Tatalui tau trebuie sa ii multumesti pentru asta. Si sa nu imi vii cu ilegalitatile pe care le-ai facut tu, ca sa ajungi aici. Toti facem ilegalitati... si noi tiganii si voi romanii. Fiecare in felul lui... Pana si atunci cand conduci masina mai faci ilegalitati... si voi si noi incercam sa traim mai bine si fentam uneori... Important e sa nu fii prins, nu? Asa ca... nu conteaza cum ai ajuns la nivelul asta! Conteaza ca esti aici, acum! Asa ca... gandeste-te bine la ce vrei sa faci peste astia trei ani... Cantareste bine totul... Carmen merita sa faci compromisuri... Fata asta te-a asteptat patru ani de zile... dupa ce i-ai facut ceea ce i-ai facut atunci! Gandeste-te daca merita satisfactia razbunarii, mai mult decat dragostea pe care o simti pentru Carmen...

- Alex, ti-ai pus in cap sa ma convingi sa raman? Am intrebat eu incruntat.

- Daca exista riscul sa te pierd daca pleci, fii sigur ca vei mai auzi despre asta, in astia trei ani de zile. Edmond, nu vreau sa te pierd! Nu vreau sa nu te mai intorci niciodata... Nu ma pot gandi la asta si sa stau linistit. Daca fata ta nu indrazneste sa iti spuna asta, o voi face eu...

- Fata mea, Alex, ma intelege... Stie cata nevoie am de adevaruri... Iti arat in scrisoarea ei... A scris asta atunci... cand am primit albumul...

- Da! Sunt sigur ca atunci te-a inteles... A trebuit sa spuna asta, pentru a-si explica ei insasi de ce ai fost in stare sa ii faci ceea ce i-ai facut atunci... Nu uita ca ea a scris scrisoarea catre tine, imediat dupa acea zi... Acum nu mai cred ca gandeste la fel, dar nu iti va spune niciodata... Stiu ca nu va incerca sa te opreasca... dar voi face eu asta! Esti prea important pentru noi toti, ca sa te pierdem pentru o dorinta de razbunare, Edmond! Esti prea important pentru fiecare in parte!

- Of, Alex, Of! De ce imi faci asta azi? Parca a fost vorba sa vii sa ma inveselesti, nu sa ma scufunzi mai tare!

- Asta am avut de gand. Dar daca spui ca s-ar putea sa te pierdem pe veci... nu pot sa nu incerc sa iti schimb planurile.

- Voi face tot ce imi sta in putinta sa nu mor. Promit! Dar nu incerca sa ma convingi sa renunt. Te rog!

- Edmond! Ieri te-am vazut asa cum nu te-am vazut niciodata de cand esti cu noi. Te-am vazut fericit... In sfarsit, fericit...

- Asa am fost! Fericit! Si sunt fericit si acum... Sa stii... chiar daca acum simt si altceva, sunt fericit. Carmen m-a facut fericit... mult mai fericit decat iti inchipui tu...

- Si atunci de ce nu iti ajunge asta? De ce vrei sa strici totul cu plecarea asta a ta.

- Nu vreau sa stric. Vreau sa trec peste asta si sa ma bucur de voi. Dar chiar am nevoie sa stiu. Sa aflu adevaruri... ca sa fiu pe deplin fericit...

- Dar stii adevarul... Mama ta ti l-a spus! Ar trebui sa te impaci cu gandul asta!

- Nu! Nu pot si nu vreau sa ma impac cu asta. Vreau ca el sa stie ca stiu totul. Vreau sa nu ma creada un las! Vreau ca el sa imi spuna varianta lui... si daca e aceeasi varianta, el va plati pentru mama... si implicit pentru mine. Nu sunt impacat pana nu fac asta. O viata intreaga as ramane cu asta in gand. O viata intreaga m-as intreba care e adevarul, de fapt. Nu vreau sa am viata asta... O viata intreaga m-as macina din cauza asta... Nu voi putea sa fiu pe deplin fericit, daca nu fac pasul asta. Vreau sa le spun copiilor mei cine sunt eu! Si vreau sa le spun adevarul... Dar care e adevarul, Alex? Nu stiu... dar simt ca adevarul e undeva la mijloc intre mama mea si tatal meu... Si vreau sa am spre cine sa indrept degetul si sa spun: Uite vinovatul! Din cauza lui eu am furat, am facut trafic de substante interzise, am traficat fete... Sa vad pe cine dau vina pentru ca i-am facut lui Carmen ceea ce i-am facut... atunci... Altfel, tot ceea prin ce am trecut eu ar fi in van... Alex, nu spun ca nu am acum ceea ce am, datorita lui, dar nu sunt multumit de mine... Nu pe calea asta ar fi trebuit sa am toate astea. Nu sunt mandru de mine... Stiu ce am facut... Stiu ca am avut liberul-arbitru... dar arbitrul asta nu a fost tocmai liber... vinovatul m-a impins spre calea asta... Si vreau sa stiu. Mama sau tata! Asta vreau sa stiu! Acum sunt amandoi de aceeasi parte... In aceeasi oala... pentru ca am indoieli mari... foarte mari in privinta mamei acum... Simt ca ori nu mi-a spus tot, ori nu a spus adevarul. Ea ma mintise treisprezece ani de zile... Cum pot eu sa cred ca ea a spus adevarul in acea toamna? Asta vreau eu sa aflu acum... Vreau sa gasesc vinovatul si sa il fac sa plateasca...

- Oh! Edmond... Imi pare rau... Daca e pe asa, fa cum crezi de cuviinta... Dar ai grija la consecinte... Pretul adevarului s-ar putea sa fie foarte mare... Pretul adevarului ar putea fi viata ta, sau a lui Carmen! Sau ambele vieti... Eu iti promit ca voi incerca sa am grija de ea, dar nu garantez pentru viata ei, Edmond... Ajunge o secunda pentru ca ea sa moara... fara sa mai pot interveni...

Am plecat capul... Stiam ca spune adevarul...

- Gata cu asta! Nu iti mai spun nimic azi... Tu oricum vei face cum vei crede de cuviinta. Stiu asta. Hai sa ne punem la somn. Plec acum... Sper sa te poti odihni... In privinta tristetii tale de acum, incearca sa te gandesti ca printesa ta va reveni... Stiu... Mare minune daca nu va fi din nou aici in weekendul urmator... Nu se rabda ea sa nu vina...

- Oricum o vad maine. O duc la liceu...

- Ei vezi? Deci revino-ti! Si maine e o zi... Bucura-te ca ati ajuns pana aici. Am plecat.

Am ramas din nou singur... cu gandurile mele... Stiam ca Alex are intr-un fel dreptate... Stiam... dar nu a reusit sa ma intoarca din drum.