1

135 29 0
                                    

- Ghici ce?

- Ce sa ghicesc?

- Am inchiriat un apartament.

- Chiar asa? Din prima zi? Ce repede te misti! Vezi sa nu iti placa prea mult orasul ala si sa ma lasi aici!

- Nu, iubire! Stai linistita... nu scapi de mine! Dar poate ca te aduc aici, dupa cei doi ani! Ce zici? Ti-ar surade ideea?

- Oriunde, numai sa fiu cu tine, raspunse ea repede.

- Oh! Dragostea mea! Esti o dulce, ca intotdeauna!

- Atat de dulce, ca m-ai lasat aici! Riposte ea. Ups! Era in toane foarte rele.

- Nu vrei sa stii amanunte despre apartament?

- Haide, spune! Te simt foarte nerabdator sa imi spui despre el. Se invoi ea, ceva mai blanda.

- E un penthouse, in mijlocul orasului.

- Ce vorbesti? Nu esti cam pretentios?! La ce iti trebuie un penthouse, daca vrei sa stai acolo doar doi ani?

- Carmen, draga mea! Te rog nu te descarca pe mine, daca te-ai certat cu ai tai... Serios, acum!

Atitudinea asta a ei m-a agitat si m-a suparat.

- Pai, daca imi vii cu ce apartament ai inchiriat tu acolo...

- Nu e oricare apartament, Carmen! E tocmai apartamentul tatalui meu!

- Poftim? Tipa ea in telefon. – Edmond! Ce naiba faci acolo?!

- Poti sa te calmezi putin? Pot sa vorbesc cu tine, asa cum o facusem mereu? Nu am nevoie de vocea ta de acum, Carmen! Stiu ca poti mai mult!

- Nu imi veni cu de astea! Edmond! Vreau sa stiu ce ai facut de ai ajuns sa inchiriezi tocmai acel apartament.

- Iubire... Nu am facut nimic altceva decat sa caut o chirie. Nu pot sa stau la hotel doi ani, nu? Si tot cautand, am vazut postarea cu apartamentul asta. Am recunoscut mobila... si structura... din pozele pe care le aveam cu el... si mai e si locatia... Apoi am vazut numele lui... E scris numele lui pe contractul semnat de imputernicit. Atata tot.

- Edmond! Iubire! Ai grija ce faci! Nu te grabi! Te rog nu te grabi... Oh! Vocea ei era din nou cea pe care eu o cunosteam atat de bine.

- Draga mea! Ti-am promis ca voi avea grija de mine si asa voi face. Stai linistita! Tatal meu nu vrea sa vada apartamentul, tocmai de acum sapte ani... Ceva s-a intamplat atunci... Ceva grav... Sunt sigur ca nu gresesc... Deci nu sunt in pericol... Inca nu m-am mutat... Dureaza cateva zile pana se muta fostii chiriasi... Dar l-am vazut azi... E o bijuterie, Carmen... E superb... Ai o panorama uluitoare a orasului...

- Edmond, nu vreau sa iti placa! Nu vreau sa te lege de orasul ala nimic altceva decat raspunsurile pe care le cauti sau razbunarea pe tatal tau. Eu nu voi rezista fara tine, niciun minut in plus... fata de acea zi in care vei fi fata in fata cu el! Nu vreau sa ma uiti.

- Iubire, ce e cu tine?! Pe langa faptul ca te-ai certat cu ai tai?

- E faza a doua intr-o despartire. Dupa jalea de ieri, vine furia...

- Oh! Doamne! Serios? Tu chiar vrei sa ma necajesti? Chiar ti-ai pus in cap asta? Azi noapte, erai mult mai bine. Ti-am spus ca nu e o despartire! Nu o lua ca o despartire! Nu asa stau lucrurile intre noi...

- Nu? Dar cum stau lucrurile, Edmond? Tu imi povestesti mie ce frumos e orasul ala? Chiar asa? Apoi o sa imi spui cat de frumoase sunte fetele acolo?

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum