6

139 26 0
                                    

Ih! Asta m-a indispus rau. Sa ai bodiguarzi la poarta?! Sa ai portari? Tiberiu nu a avut asa ceva, in afara de momentele alea tensionate... Aici parca era o cazarma a armatei. Mai ca nu aveau si mitraliere pe umeri. Nu aveau mitraliere, dar eram sigur ca aveau pistoale.

M-am apropiat de ei, incercand sa-mi controlez trairile, incercand sa par cat mai sigur pe mine, cu toate ca m-am simtit intimidat. Parca eram int-un film american cu gangsteri. Cand am ajuns in fata lor, am inceput sa vorbesc si, spre marea mea mirare si satisfactie, vocea mea nu m-a tradat. A sunat exact asa cum mi-am dorit.

- Buna, am venit din parte lui Tiberiu.

Bodiguardul m-a privit flegmatic...

- Care, Tiberiu?

- Nu e treaba ta sa afli care Tiberiu. Tu doar anunta-ti seful ca am venit din partea lui.

- Bai! Mucea! Da' ai un tupeu!

- Ai de gand sa il chemi sau sa ma lasi sa intru?

- Obliga-ma!

- Ok. Tu ai vrut-o!

Intr-o clipa i-am secerat picioarele, iar el s-a prabusit la pamant. Intr-o clipita am fost deasupra lui si i-am rasucit bratul la spate, pana cand i-am simtit incheieturile paraind, ca de fiecare data cand faceam miscarea asta. Apoi cu cealalta mana, i-am gasit arma. Chiar avea o arma la brau. Uau! Chiar eram intr-un film american. Nu mai pusesem niciodata mana pe o arma, dar omul de sub mine nu stia asta. Asa ca i-am dus arma la tampla si l-am privit pe celalalt om de paza care inca nu reactionase in nici un fel, socat de atacul meu. Hm! Halal bodiguarzi.

- Nu te apropia. Jur ca ii zbor creierii. Vreau sa ajung la seful tau! Nu sunt inarmat... Adica nu avusesem nicio arma la mine. Nu vreau sa fac rau nimanui. Vreau doar sa vorbesc cu seful tau despre Cris Reyn! El stie despre vorbesc. Ori ma lasi sa vorbesc cu el, ori amicul tau moare aici, in drum!

- Cine esti?!

- Numele meu nu iti va spune nimic. Spune-i sefului tau ca vin din partea lui Tiberiu. Atat!

Barbatul s-a grabit sa il anunte pe seful sau despre cele intamplate in fata portii. Nu a durat mult, ca s-a reintors insotit de un tanar, cu pielea foarte inchisa la culoare.

- Vino! Tata te asteapta. Iar tu, arata el cu degetul spre cel pe care eu inca il tineam imobilizat... - Esti concediat! Sa nu te mai vad pe aici! L-am lasat sa se ridice pe omul de paza care m-a provocat si i-am intins arma. M-am uitat la el, infruntandu-l din priviri.

- Tu ai vrut-o! Ai invatat sa nu iti subestimezi niciodata adversarul. Ar trebui sa imi multumesti. Altul ar fi apasat pe tragaci.

L-am urmat pe tanarul oaches si am intrat in cladire. Acolo, mi-a facut semn sa ma asez pe o sofa mult prea opulenta. Asta am si facut. M-am asezat comod si am asteptat sa apara cel cu care voiam sa vorbesc. Nu a intarziat mult. Si-a facut aparitia, pe niste trepte de marmura alba a unei scari in spirala.

S-a apropiat, fara sa se grabeasca... Era singur. Baiatul oaches nu revenise in salon. M-am ridicat si am intins mana spre barbatul plin de aur, asa cum fusese si Tiberiu atunci cand l-am vazut prima data. Barbatul mi-a intins mana plina cu ghiuluri imense si imi zambi superior... dezvelindu-si dintii de aur. Ih!

- Bun venit prin partile noastre. Ar fi trebuit sa ne anunti ca vii. Nu ai fi fost tinut la poarta.

- Nu am stiut ca trebuie sa imi fac programare ca sa pot intra la un prieten. Am replicat eu zambind formal.

- M-ai lasat fara bodiguard!

- I-am dat de ales.

- Esti bun! Foarte bun! Nu vrei sa ii iei locul?

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum