12

124 26 0
                                    

Am inghetat. Oare de la cine a cerut el informatii? Oare acel om stie de Carmen? Apoi mi s-a strans inima cand m-a fulgerat gandul ca printre cei care fusesera arestati in timpul atacului de la vila au fost si oamenii lui Tudor. Ei stiau de Carmen! Ei stiau tot! Oh! Doamne! Nu! Am inchis ochii parca cu incetinitorul, ingrozit...exact la fel de terifiat ca si atunci cand am vazut poza. Acum asteptam, cu o insuportabila durere in piept, sa imi spuna de Carmen. Nu am spus nimic. Daca a aflat totul despre mine, atunci pot sa imi iau adio de la viata asta. Obtin timp pana ies de aici si ma duc si ma omor. Nu mai pot trece inca o data prin cei patru ani. Nu vor mai fi patru ani. Vor fi cine stie cati. Oamenii astia nu erau clanul lui Tiberiu care sa fie oameni de cuvant, care sa ma lase sa plec dupa un numar de ani. Voi pleca de la ei doar mort. Si mai bine sa mor acum, decat sa mai apuc sa vorbesc cu Carmen o data. Nu voi mai avea puterea sa o aud si sa ma gandesc ca nu ne mai vedem niciodata. Ma omor, dar duc cu mine cat mai multi dintre oamenii astia. Pornesc un razboi de unul singur. Voi face orice sa o scap pe Carmen de Samir. Aproape ca mi-a venit sa sar la gatul lui chiar acum. Sa ii pun micul cutitas pe care il aveam ascuns in cheia masinii. O chestie interesanta, pe care mi-o mesterisem cand mi-am cumparat masina, o chestie interesanta, dar mortala la o adica. Taia ca o lama. I-as putea taia beregata linistit si nimeni nu ar mai fi pe urmele lui Carmen. Insa, nu! Nu am schitat niciun gest. Alex mi-a spus sa castig timp. Asta trebuia sa fac. Ei nu ii vor face nimic lui Carmen, decat peste doi ani! Asta trebuia sa castig. Timp. Termenul de doi ani!

- Nu ai de spus nimic?

- Astept sa terminati ce aveti de spus, am raspuns calm...

- Stiu cum ai ajuns la Tiberiu. Ai fost vandut pentru o suta de mii de euro. Ii dau eu lui Alex banii astia ca sa nu te simti dator sa ramai langa el. Stiu ca gasca lui Tudor a fost spulberata. Praf si pulbere s-a ales de ea. Stiu de Narcisa. Stiu ca ati fost iubiti. Stiu ca au vandut-o in strainatate. Imi pare rau pentru tine. Eu nu ti-as face asta.

M-am incruntat. Pot oare sa sper ca el nu a aflat inca de Carmen? Pot oare sa sper ca fata mea e in siguranta? Tiganul mi-a interpretat gresit incruntarea. El a crezut ca ma doare sa aud de Narcisa.

- Scuze, ca o pomenesc dar trebuie sa intelegi ca stiu despre tine. Stiu cat de bun esti. Stiu ce ai facut la Tudor. Stiu ca esti as in furturi... stiu ca nu ai avut niciun esec in transportul coletelor, ca nu ai fost prins niciodata... ca te-ai razbunat cu cruzime pe o tipa care ti-a gresit... Stiu ca ai racolat de la paispe ani... Bai! De la paispe ani! Pai tu le-ai adus bani grei lui Tiberiu si Alex. Tu ti-ai platit datoria cu varf si indesat. Stiu ca ai incasat un cutit in piept, aparandu-l pe Alex. Stiu ca ai fost bodiguardul personal al lui Alex pe langa ca ati racolat impreuna. Stiu de toate scandalurile prin care ai trecut. Spune pretul si vei fi rege aici! Orice suma! Daca nu vrei sa mai racolezi, sau sa furi sau sa duci colete sau sa fii bodiguard, am si alte slujbe pentru tine. Poti fi colector de taxe... sau poti fi recuperaror... s-au poti fi mercenar... Poti sa faci treaba murdara... tot ce vrei tu... Te fac sef peste toti oamenii mei. Ce naiba ai facut in astia trei ani de zile, dupa ce Alex si-a batut joc de munca tatalui sau?

- Sunt tot bodiguardul lui personal, am mintit eu repede ca sa nu dau de banuit. Sa ii mut gandul – Si sunt informaticianul lui.

- Serios? Stii informatica? Pai si aici ai putea sa faci asta. Iti dai seama ca nu prea am oameni cu scoala pe langa mine. Deci? Ce zici? Ne intelegem cumva?

- E cam mare pretul pentru cele doua vizite pe care le-am facut cu tine.

- Bai! Te platesc gras! Ramai in zona noastra. Gaseste-ti o gagica de pe aici, daca tu nu ai pe nimeni in afara de Alex acolo. De ce vrei sa pleci din zona asta, dupa ce termini treaba pe care o ai de facut? Si mai ales, nu stiu ce mai astepti? De ce nu te duci acum la tatal tau? Ti-e frica de el?

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum