ASA TATA, ASA FIU

3

- Nu! Dar chiar nu cred ca ai venit in club in seara asta, dupa atata vreme, ca sa faci conversatie cu mine. Nu merit. Mai ales acum, dupa ce am aflat ca te-ai fi descurcat si singura. Nu ma mai simt atat de important. Nu ma mai simt printul de demult care o salveaza pe printesa neajutorata. Tatal tau mi-a luat-o inainte! Ce sa zic? Bravo lui ca a fost precaut. Asadar inseamna ca eu iti raman dator cu o bautura, pentru ca am primit-o degeaba.

- Hei! Ce vorbe sunt astea? Se indigna ea. – De ce te-ai suparat?

- Nu m-am suparat...

- Ba da! Te-ai suparat! Si nu inteleg de ce? Eu chiar vreau sa povestim. Ce e rau in asta?

- E a doua iesire de-a ta intr-un club. Ar trebui sa fii acolo, am spus eu, intinzand degetul spre zona unde se dansa. – Ar trebui sa faci bai de priviri... Ai ce arata! Ar trebui sa te distrezi. Sa fii inconjurata de baieti... sa dansezi... Sa-ti misti corpul asta frumos sub ochii nostri. Tu, in schimb, stai aici cu mine, imi suporti prezenta si indiscretiile... Nu cred ca e corect pentru tine! Nu o face din recunostinta... Acum chiar nu ai de ce sa imi fi recunoscatoare, din moment ce tatal tau a avut grija sa isi ia masuri de siguranta in ceea ce te priveste.

- Am corp frumos? intreba ea, imbujorandu-se... Abia acum am observat ca ea nu era machiata... Avusese doar putin ruj pe buze si atat. In rest, tenul ei era curat... Asa ca si al iubirii mele. Nici ea nu folosea machiaje... Nu avea nevoie...

Am chicotit in urma intrebarii ei. Chiar asa? Ea retinuse doar acel compliment la adresa ei?

- Sa nu imi spui ca tu nu te uiti in oglinda niciodata, ca nu te cred!

- Intrebarea e, daca tu crezi ca am un corp frumos. Complimente am auzit destule la liceu... si la discoteca din sat.

- De ce ai nevoie si de parerea mea? Doar ti-am spus-o ceva mai devreme, la inceputul conversatiei noastre.

- Nu stiu. Poate pentru ca te vad mai matur... Apropo, cati ani ai?

- Sunt ceva mai in varsta decat tine...

- Asta se vede cu ochiul liber, dar cu cat mai in varsta?

- Pai daca ai spus ca tu in curand esti majora, da, sunt vreo cinci ani intre noi... Aproximativ...

- Dupa usorul accent pe care il ai, nu esti de pe aici...

- Ce vrei sa faci? Sa imi faci caracterizarea? De ce vrei sa afli mai multe despre mine?

- Pentru ca vreau sa te cunosc mai bine. E ceva rau? Sau ai ceva de ascuns?

- Doar nu crezi ca tu din prima zi vei afla multe despre mine?! Am replicat eu zambind. - Atunci unde mai e suspansul?! Iti spun doar atat. Cu sangele, sunt bihorean ca si tine.

- Pot sa te rog ceva? Intreba ea brusc, iar bujorii ei s-au accentuat si privirea ei si-a schimbat expresia. Am stiut ce vrea ea. Am fost sigur dupa ce am fost foarte atent la limbajul trupului ei. Insa am continuat sa fiu evaziv.

- Depinde!

- Atunci las-o asa! Las-o balta. Daca ma iei cu "depinde" nu te mai rog nimic... E mai bine asa. Se agita ea, strangand buzele.

- Da! Vreau sa dansez cu tine! i-am raspuns eu intrebarii ei nerostite. Stiam, am fost absolut sigur ca asta a vrut ea sa ma roage. Nu am vrut sa ii dau ei ocazia sa mi-o ia inainte si cu asta. Deja facuse prea multi primi-pasi. Nu imi placea asta. Eu sunt barbatul! Eu trebuie sa fac ceea ce face ea! E privilegiul meu, iar ea mi-l confisca.