ASA TATA, ASA FIU

8

- Of! Daca ma duc acasa, tatal meu ma va intreba de ce nu m-am tinut de program si va trebui sa ii dau explicatii, iar atunci, cu siguranta ca imi va interzice sa mai vin in oras.

- Nu gasesti nicio alta explicatie plauzibila?

- Nu! Pe tatal meu nu il pot minti. Si-ar da seama in secunda urmatoare si ar fi mai rau!

- Imi pare rau... am murmurat eu... - Nu am vrut sa iasa asa... Nu am vrut sa se ajunga aici...

- Dar tu nu ai nicio vina. Nu tu ai gresit. Anastasia e cea care a tras imediat concluzia gresita. Atunci a fost momentul in care m-am hotarat sa ii propun sa vina la mine... Hm! Adica la apartamentul ei... mai precis... Al ei si al lui Darius si al tatalui meu... - Daria, ar mai fi o solutie. Ai putea veni la mine...

Daria m-a privit cu ochii mari, usor incruntata, usor panicata.

- Adica sa dorm cu tine? intreba ea, inghitind in sec.

- Doar sa dormi! Nu iti voi face nimic altceva. Apoi, ai timp pana vinerea viitoare sa gasesti o cale sa mai vii in oras.

- Oh! Doamne! Sa ma duc sa dorm la tine? gemu ea.

- Hm! Da! Daria... Am avut dreptate in tot ceea ce am zis. Tu nu esti pregatita sa faci pasul. Dar nici nu va fi nevoie... Nu te duc la mine ca sa profit de tine. Crede-ma! Doar imi stii parerea.

- Esti singur acolo?

- Da. Stau cu chirie... Nu e apartamentul meu... Dar am mai multe camere acolo. Nu vom dormi intr-un pat... Iti dau doar timp sa iti rezolvi problema. Poate te impaci cu Anastasia, sau poate ca gasesti intelegere la tatal tau. Foloseste salariul meu de bodiguard, pentru taxiul pana aici... de vinerea viitoare... am adaugat zambind...

- Doamne! Ce fac?! Fac exact ceea ce spunea mama sa nu fac...

- Daria, eu ti-am dat solutii... Tu trebuie sa te hotarasti...

- Imi pare rau ca ti-am stricat seara...

- Ce vorbesti tu acum? Nu mi-ai stricat-o... Nu o lua asa... Imi pare rau ca ti-ai pierdut prietena din cauza mea.

- Asta e prietena, Edmond? Asta nu e prietenie adevarata. Indiferent ce as fi facut, ea nu ar fi avut dreptul sa vorbeasca asa cu tine. Mie ar fi trebuit sa imi spuna, daca a vrut... dar nu sa ti se adreseze tie, asa cum ti s-a adresat. Mai ales ca tu nu ai nicio vina. Ea a avut alcoolul in casa si ea m-a servit.

- De ce nu ai negat ca am facut ceva? De ce nu i-ai spus adevarul? Nu ar fi iesit asa! Probabil nu s-ar fi certat cu tine. Probabil ca acum mi-ar fi multumit...

- M-a enervat atitudinea ei. Macar si-a dat arama pe fata. Eh! Asta este!

- Hai sa ne simtim bine. Hai sa dansam, vrei?

- Da. Hai sa terminam seara frumos.

Am inceput sa dansam... Doamne, cat de bine dansa fata asta! Cat de lejer se misca... pe ritm de manele... Am simtit zeci de priviri indreptate asupra noastra. Unele cu invidie... Altele cu admiratie...

Daria a inceput sa isi revina din acea stare de tristete. Zambea acum... Stia si ea ca e admirata... si parca le facea in ciuda...

Ora inchiderii se apropia, iar eu inca nu aveam un raspuns din partea ei... asa ca am intrebat-o in timpul unei melodii lente, in care o tineam in brate, aproape de trupul meu, insa nu vulgar... Atat de cuminte, pe cat s-a putut, totusi, sa nu provoc suspiciuni.