SAMIR

152 29 20
                                    

Am ajuns la poarta cladirii impunatoare a lui Samir. Am oprit langa gard, cat mai aproape de poarta, pentru a facilita actiunea alor mei... am coborat din masina, aparent calm... si mi-am bagat cheia masinii in buzunar. Nu eram total neinarmat. Aveam lama taioasa la mine...

M-am apropiat fara sa ma grabesc de cei doi bodiguarzi de la poarta.

- Salut, baieti! Am venit. Asa cum am promis.

- Acum? La ora asta?

- Da! Nu am mai putut sa astept. Vreau sa vorbesc cu Samir.

- Asteapta!

Si-a luat telefonul si si-a sunat seful.

- Alo? Sefu! Edmond e la poarta... Da... E aici!... Da... La ora asta... Bine. Vi-l trimitem acum...

A inchis si s-a apropiat de mine.

- Sa nu incerci nimic!

- Nicio grija! Fa-ti treaba pentru care esti platit! Am raspuns eu zambitor.

M-au pechezitionat la sange, apoi au deschis poarta.

Am intrat singur... Era liniste la ora aceea a diminetii. Pe cand am ajuns in dreptul intrarii, usa s-a deschis si in ea a aparut Samir in persoana.

- Uau! Ce surpriza! Asa de matinal?! Ti-a fost dor de noi?

- E 25 decembrie! Sunt aici sa discutam.

- Nu! Esti aici ca sa ramai! Sa ne intelegem. Dar pofteste in casa. Nu te pun sa canti o colinda! Stai linistit! Hai! Fa-te comod! Te servesc cu ceva?

- Nu! Samir! Sunt aici ca sa discutam. Asa ne-a fost intelegerea.

- Intelegerea asta a cazut! Tu nu mai esti liber sa discuti cu mine! Tu esti al meu, chiar daca sarantocul de Alex, nerodul de Alex a refuzat banii mei... I-am oferit si dobanda la cei o suta de mii de euro si nu a vrut sa accepte! Dar e treaba lui! E pierderea lui!

- Nu! Pierderea lui sunt eu! Am replicat eu, cu acelasi calm, cu care le vorbisem si paznicilor.

- Hm! Da! Ranji el, cu satisfactie. - Da! Tu esti pierderea lui! Stie ce pierde! Unde sunt armele pe care mi le-ai confiscat?

- Nu la mine! Te asigur! Doar nu-s nebun sa ti le dau inapoi. Stiam ca mi le vor gasi gorilele tale.

- Nu imi pasa! Pastreaza-le! Nu am nevoie de ele! Am multe altele! Deci! Sa incepem: Pe 15 ianuarie faci nunta!

- Samir! Eu nu fac nunta atunci! Nu ai decat sa-ti mariti copila cu cine vrei tu! Eu nu voi fi mire in acea data!

- Ai nevoie de mai mult timp? Asta se poate rezolva! Am doar o conditie. Nu il chemi pe Alex la nunta! Poti sa il chemi pe tatal tau, daca vrei, dar nu il chemi pe Alex! M-a enervat rau la telefon.

- Pe tatal meu nu l-as chema niciodata. Nu mai vreau sa stiu de el sau de familia lui! Am aflat raspunsurile. Am terminat cu el! Si am terminat ce aveam de facut aici! Ma intorc in Bucuresti!

- Ce vorbesti? Tu nu ai auzit ca de acum esti al meu? Tu nu te intorci in Bucuresti! Nu cat traiesc eu!

- Vrei sa ma provoci? Vrei sa te omor ca sa fiu liber? Samir, lasa-ma sa plec, altfel tu nu vei mai avea liniste cu mine in zona! Voi face orice, sa pot pleca!

- Chiar asa?! Ma ameninti?!

- Nu te amenint. Doar iti aduc la cunostinta. Ne-am inteles ca azi discutam. Daca tu nu vrei sa discuti cu mine, atunci intorc foaia. Nu mai discut nimic cu tine!

ASA TATA, ASA FIUUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum