ASA TATA, ASA FIU

2

Am inceput sa ma agit... si starea mea fizica a inceput sa se inrautateasca... Capul ma durea deja ingrozitor de tare, iar coloana mea vertebrala a inceput sa cedeze... Simteam ca nu ma mai pot tine pe picioare...Simteam ca puterile ma lasa... simteam ca ma ia cu lesin din cauza durerii... M-am oprit brusc... simtind cum totul se invarteste cu mine... cum privirea mi se incetoseaza... cum imi vine sa vars, asa cum am varsat, cand am fost ranit de oamenii lui Babanu...

- Edmond! Se agita tatal meu... – Trebuie sa te intinzi din nou pe pat! Acum!

- Nu vreau! M-am incapatanat eu, cu toate ca stiam ca tatal meu are dreptate...

- Carmen, vorbeste tu cu el... Convinge-l sa se intinda inapoi...

- Tu, tata, nu ai niciun drept sa ii poruncesti iubirii mele! Am marait eu, cu un ton periculos, printre dintii inclestati... - Nu ai niciun drept nici sa ii vorbesti, macar! Fata asta a asteptat ani de zile dupa mine, din cauza ta! Fata asta a suportat Iadul din cauza ta! Fata asta a suportat umilinta, din cauza ta! Tu habar nu ai prin ce am facut-o eu sa treaca, din cauza ta! Tu nici nu stii ce i-am facut eu! Si cu toate astea e aici! Cu mine! Nu ma intereseaza ca tu ai adus-o! Ea a venit de pe un pat de spital, unde a ajuns din cauza ta, direct la mine... dupa toate prin cate am facut-o sa treaca, din cauza ta!

M-am oprit brusc cand totul s-a intunecat in fata mea... Mi-am simtit trupul stors de vlaga cum se sprijina prea tare de firava mea Carmen... Mi-am strans ochii, incercand din raspunteri sa imi revin...

Tatal meu si-a dat seama care imi era starea si s-a repezit sa ma sustina, preluand greutatea trupului meu de pe umerii lui Carmen, apoi m-a ajutat sa ma intind inapoi pe pat. Nu am mai avut puterea sa ma impotrivesc... Nu cand simteam ca lesin... Insa mi-a fost rusine de slabiciunea trupului meu...

- Edmond, fiule, spune-i, te rog, lui Carmen ca am adus o supa calda, pentru voi si e acolo in bucatarie... O rog mult sa o puna intr-un bol si sa o aduca aici! Tu trebuie sa mananci... Esti slabit si ai nevoie de mancare!

L-am privit lung... Mi s-a parut ciudat ca a vorbit asa. Doar era si ea in camera cu noi... Apoi am inteles ca el e dispus la orice i-as cere eu, doar sa aiba sansa sa il ascult... Mi-am intors privirea spre Carmen si am murmurat incet, incretindu-mi fruntea:

- Iubire, vrei sa faci asta?

Carmen mi-a zambit cu ochii in lacrimi... simtind ca eu incep sa cedez... apoi a dat de cateva ori din cap, aproband, si a iesit din camera, inchizand usa, lasandu-ne singuri.

Tatal meu s-a asezat comod pe un fotoliu si nu si-a mai dezlipit ochii de pe chipul meu, muscandu-si emotionat buza. Apoi a clatinat din cap a mirare, intr-un fel... A uimire... Nu stiu... exact...

- Edmond, pot acum sa vorbesc? Imi dai voie?

- Ce ar mai fi de spus, tata? Ai iertarea mea... Ti-am spus asta la vila lui Samir... Am trecut peste asta...

- Hm! Edmond... trebuie sa gasesc o cale sa-ti patrund in suflet! Trebuie sa gasesc o cale sa te fac cumva sa ma asculti... Dar sa ma asculti cu alta atitudine... Nu cu atitudinea asta! Nu asa voi razbate dincolo de platosa asta dupa care te-ai adapostit... Nu asa voi ajunge la tine, fiule!

- De ce tii neaparat sa imi ajungi la suflet? De ce te mai intereseaza atitudinea mea? O ai pe Daria! Nu mai e nevoie sa te porti cu manusi fata de mine! Lasa-ma, tata... Nu are rost sa te umilesti... Nu mai are rost...

- Edmond, daca voi fi sigur ca voi ajunge la tine, iti jur ca ingenunchez din nou in fata ta! Oricand! Si nu e din obligatie... Nu e prefacatorie... Nu am de castigat nimic altceva in afara de tine, cu asta! Fiule, ingenunchez oricand in fata ta, din respect! Tu meriti respectul meu! Tu meriti mandria mea de tata! Tu meriti respectul si mandria tuturor celor care au avut ocazia sa te cunoasca... indiferent ca ti-au fost prieteni sau dusmani... Ai respectul meu, fiule! Si daca ma lasi sa ma apropii de tine, vei simti iubirea neconditionata a unui parinte! Nu te opri aici! Nu acum! Nu cand ai ajuns atat de departe! De ce ti-e frica? De ce vrei sa fugi? De ce nu mai vrei sa afli adevarul-adevarat?! Ai asteptat zece ani pentru asta!