ASA TATA, ASA FIU

9

- Darius, Darius, chicoti el. – Dupa ce mancam mai vreau la cai!

- Bine! Te mai duc odata! Promise Darius, incantat de copilasul pe care il tinea in brate.

- Erik, tu ar trebui sa te pui la somn, interveni Alexandra, vesela. – Darius, il rasfeti prea mult!

- Lasa, Alexandra! Il ador! Nu ma deranjeaza.

Abia in acel moment, Darius a dat cu ochii de mine. A facut ochii mari, si-a muscat buza, l-a lasat pe Erik din brate, cu grija, si s-a indreptat sovaitor spre mine. Mi-am adunat toate puterile si am reusit sa ma ridic din fotoliu. Am stat fata in fata un lung moment, sub privirile tuturor... Darius a fost cel care a facut pasul. S-a grabit sa ma imbratiseze spre marea mea stupoare. M-am dezmeticit rapid si l-am imbratisat si eu... strangand puternic ochii. Aveam un frate de sange care ma accepta... fara nicio retinere. Mi-am simtit inima batand navalnic in piept.

- Edmond! Eu sunt Darius! Fratele tau! Oh! Am un frate mai mare! Exclama el... indepartandu-ma putin sa ma poata privi. – Da! Tu semeni cu tatal meu! Tata! Am un frate! Mai repeta el odata si ma imbratisa din nou.. – Frate! Stii ca nu mai pleci de aici, nu? Stii ca tu trebuie sa ramai cu noi! Nu ma intereseaza ce vrei tu! Tu trebuie sa ramai aici! Vreau sa am un frate mai mare! Asa cum iti este Alex! Dar noi mai avem ceva in comun! Sangele tatalui nostru! Edmond! Sunt mandru sa am un frate ca si tine! Am auzit atatea despre tine in zilele astea, incat am impresia ca ne cunoastem de o viata!

- Darius, am raspuns eu, inca mult prea socat de primirea fratelui meu, - Ea e Carmen... Ea e iubirea mea...

Am intins bratul spre fata mea, ajutand-o sa se ridice...

- Buna, Carmen... saluta Darius cu zambetul lui frumos, cu gropite ca si al Dariei... – Asa-i ca nu te vei impotrivi sa il pastram aici pe iubitul tau?!

- Asta imi doresc si eu. Ca Edmond sa fie in sfarsit fericit... si implinit... Sa se linisteasca si sa se bucure de viata de acum inainte... Dar, daca nu te superi, Edmond, ar trebui sa se aseze... Inca nu s-a refacut...

- Oh! Da! Edmond, frate, scuze! Hai sa ne asezam.

Se aseza pe scaunul gol de langa mine si ma acapara cu totul.

- Edmond! Am inteles ca ai terminat facultatea de informatica din Bucuresti.

- Da... Asta a fost visul meu de cand m-am pus pentru prima data in fata unui computer.

- Ce tare! Si eu tot asta imi doresc. Nu imi vad viata fara informatica. Anul asta dau bacul, ma poti ajuta sa ma pregatesc?

- Sigur ca da. Dar nu cred ca e nevoie. Daria mi-a spus ca esti expert in informatica.

- Ei! Expert! Daria exagereaza mereu!

- Pai daca esti olimpic, atunci nu a exagerat deloc. Stiu ce inseamna o olimpiada la informatica. Am trecut prin ea de patru ori.

- Uau! Tare de tot! Super! Am cu cine sa ma consult de acum! Poate ca ne facem o firma de programare in viitor!

- Chiar ti-ar placea sa fim parteneri de firma? am intrebat, incantat de idee.

- Da! Cu siguranta! Asta e planul meu de viitor.

- Daca raman prin zona, sa stii ca ma intereseaza un parteneriat in domeniul asta.

- Daca? Edmond? Daca? Tu chiar nu intelegi ca nu te vom lasa sa pleci?! Ti-a spus-o si tatal nostru si iti spun si eu acum!

- Darius! Tatal nostru nu ma poate obliga sa raman!