ASA TATA, ASA FIU

26

Intr-un tarziu, Carmen a intrat singura in bucatarie. Avea o mina serioasa... ceea ce m-a alertat. Am privit-o, fara sa ma ridic de pe scaun.

- Carmen, iubire. Ce este?

- Nimic. S-a pus sa se odihneasca...

- Ce imi ascunzi?

- Nimic...

- De ce minti?

- Edmond, iubire... sunt chestii femeiesti... Nu trebuie sa stiti voi totul.

- Serios? Chiar asa? Ce imi ascunzi?

- Serios! Edmond! Las-o asa!

- Nu! Trebuie sa imi spui... E in legatura cu Ianis?

- Nu! Din cate mi-a spus Daria, nu e nicio problema cu el...

- Si atunci?

- Edmond, nu e usor sa fii femeie... Nu e usor sa devii femeie.

- Carmen! Ce naiba vrei sa spui? Ce s-a intamplat atunci... dupa ce ai fost a mea? Si de ce nu mi-ai spus nimic pana acum?

M-am ridicat si m-am apropiat incet de ea, apoi am ridicat-o de pe scaunul pe care se asezase si am lipit-o de mine...

- Vorbeste, iubire! Cum a fost atunci? Dupa ce te-am avut?

Carmen si-a incretit fruntea si a plecat privirea.

- Am sangerat vreo cinci zile... si m-a durut... dupa aceea seara... destul de rau...

- Ce? Oh! Doamne! Ce ti-am facut! De ce nu mi-ai spus nimic despre asta? De ce nu am stiut si eu despre asta? Cum de ai mai avut curajul sa mi te daruiesti? Sa insisti in seara balului sa te am din nou...

- Edmond... Serios! Nu vreau sa vorbesc despre asta... A trecut... iubire... Nimic nu m-ar fi oprit sa fiu a ta cand am avut ocazia... Iubire... doar prima data se poate intampla asta. Si nu e obligatoriu sa trecem toate prin asta... La mine asa a fost... dar nu e obligatoriu sa fie la fel si cu Daria... Ea acum se simte obosita... E normal... Nu crezi? A avut emotii... S-a temut... si are o usoara durere... Dar e bine... Nu iti face griji...

Am imbratisat-o, mangaindu-i crestetul capului... apoi i-am ridicat barbia si i-am sarutat fruntea...

- Oh! Doamne! Carmen a mea! Imi pare atat de rau...

- Sa nu iti para, dragostea mea... Tu nu ai facut nimic rau... Tu ai fost perfect... Tu m-ai facut fericita...

- Dar tu ai suferit din cauza mea...

- Nu din cauza ta! Doar nu crezi ca as fi ales sa raman fecioara pe veci... Odata si odata tot s-ar fi intamplat, nu? Pentru mine a fost mai usor pentru ca nu a fost nimic programat... si a fost mai bine asa... Pentru Daria a fost ceva mai greu pentru ca a apucat sa se teama... A apucat sa se gandeasca la ce urmeaza sa se intample si i-a fost teama, dragul meu... A avut emotii mari... Dar asa cum tu nu ai gresit cu nimic, nici Ianis nu a gresit... Nu e vina voastra... Asta este... Astea suntem noi, femeile... Edmond...

- Carmen, ar fi trebuit sa imi spui atunci...

- Ce ai fi facut? Ce ai mai fi putut face! Edmond! Acolo, in padure, a fost perfect! Ce e o amarata de sangerare si ceva durere, pe langa ceea ce am simtit eu in padure, in bratele tale? De ce sa iti fi spus? Ca sa te intristez, cand tu ai facut in sfarsit acest pas? Am visat ani de zile la pasul asta! Nimic nu m-ar fi putut opri! Cum sa iti fi spus, cand tu te-ai consumat atata doar pentru faptul ca eu as putea sa te vad dezbracat... Edmond? Tu nu ai mai fi vrut sa continuam, oricat ti-as fi spus ca asta se intampla doar prima data! Apoi totul e placere, iubire... Totul... Te rog... Te implor... nu te gandi la discutia asta... Tu ai fost atat de bland... si tandru... si stiu ca ti-ai facut griji, atunci... Stiu... Nu ca pot eu compara... Dar mi-am auzit colegele... Nu multe au avut norocul meu...