ASA TATA, ASA FIU

31

- Edmond, mai este timp sa tragem o fuga pana in Oradea...

- Azi? In Oradea?

- Da! Azi, in Oradea...

- Dar, tata, imediat vine Alex... am soptit eu...

- Alex ne asteapta in Oradea, fiule... Eduard va aduce fetele...

- De ce schimbarea asta? Si de ce nu am stiut si eu?

- Pentru ca asa am vrut eu...

- Tata! Ce ai pus la cale?

- Vei vedea, daca vei veni...

- Tata, esti incorigibil, stiai asta? Nu te vei lecui niciodata! O lasi pe Emily in pace si te apuci de mine acum?

- Serios! Vino cu mine, Edmond! E important!

- Bine! Doar azi! Si gata cu asta! Fara surprize de acum inainte!

- Bine... Am inteles... zambi tatal meu. – Hai sa mergem.

Am urcat in masina si am pornit spre Oradea. Dupa ce am iesit din sat, tatal meu incepu discutia:

- Edmond, am nevoie de tine sa fii cu mintea deschisa... Asta in primul rand... Apoi as dori sa gandesti si cu inima...

- Tata! Ce naiba! Tocmai azi imi faceti de astea? Dupa discutia emotionanta cu tine... Dupa ce mi-a facut Carmen, numai de surprize din astea nu mai am chef...

- Ce ti-a facut Carmen? Se alarma tatal meu.

- Ei! E si vina mea! Dar, na! M-a afectat destul de tare!

- Dar spune odata, ce ti-a facut Carmen...

- Stii, tata... Ea a fixat data nuntii. Ea a vrut sa se intample azi...

- Asa, si?

- Tata, am soptit eu, de parca ne-ar fi auzit cineva... - Azi se implinesc exact zece ani de cand am trecut-o prin Iad, tata... iar ea a fixat data nuntii noastre tocmai pe azi...

- Oh! De ce sa fi facut asta? intreba tatal meu, uimit de pasul facut de Carmen.

- Pentru ca ea considera ca asta a fost ziua care ne-a unit, de fapt... Ca asta sa fie ziua noastra pentru totdeauna... Pentru ca ea acum zece ani, in aceasta zi, si-a dat seama cat ma iubeste de fapt... si ca nu poate renunta la mine si si-a dat seama ca eu inca o iubesc... chiar daca i-am facut ceea ce i-am facut... si chiar daca mi-a facut ceea ce mi-a facut... Asta a fost ziua in care ea a pomenit de iubire... insa intr-un context oribil, tata... oribil... Si ca azi, la ora sase seara, se fac zece ani de cand am sarutat-o... chiar inainte de a-i face ceea ce i-am facut, iar ea vrea sa reia totul de la acel sarut... sa stearga fapta mea... Asta mi-a facut, tata... Iar eu, prostul de mine, nu am putut opri asta! Nici atunci... si nici acum... Nu mai pot opri nunta... fara sa o supar... si fara sa stric tot...

- Edmond... fiule... Stii ca a facut-o pentru tine, nu? A facut asta pentru a te ajuta sa scapi de acea zi...

- Dar nu vreau sacrificii din partea ei... tata... Ea s-a sacrificat destul pentru mine...

- Dar ea nu o ia ca pe un sacrificiu... sunt sigur de asta... Doamne... Cat de frumos gandeste fata asta! Cu atat mai de neinteles e acea zi in care ea s-a comportat cum s-a comportat cu tine... Ce a fost oare cu ea in acea zi?

- Eh! Tata! Si eu am gresit in acea zi. Am sarutat-o cu forta! Am provocat-o! Nu a fost din senin totul! Nu s-a apucat de mine din senin... Eu am provocat acea zi... Eu am fost cel care am provocat-o pe Carmen sa reactioneze atat de dur... Asadar, nu e doar vina ei pentru acea zi... dar e doar vina mea pentru aceasta zi de acum fix zece ani... Dar ea nu asa vrea sa ia lucrurile... Ea altfel le vede...