ASA TATA, ASA FIU

36

Ora sase fara zece minute... Oh Inca zece minute pana sa o am pe Carmen in bratele mele. Oh! Doamne! Ce de emotii! Asteptam deja in fata ofiterului de stare civila... adica a primarului din comuna de care apartinea satul tatalui meu... Tatal meu a rezolvat si asta. In mod normal ar fi trebuit sa mergem noi la primarie. Insa daca eu am avut dorinta sa se tina cununia civila in curtea tatalui meu, el a insistat pe langa primar sa faca efortul sa vina el aici... Acum, asteptam si priveam chipurile zambitoare ale invitatilor... Tatal lui Carmen astepta la capatul culuarului dintre scaunele elegante asezate pe randuri... la capatul covorului rosu pe care va calca printesa mea... Avea emotii... Se vedea asta foarte clar in privirea lui... Isi intorcea tot mai des capul spre intrarea in casa, unde din minut in minut stia ca va aparea fiica lui... imbracata in rochie alba de mireasa...

Langa mine era Darius... El va fi cel care ne va inmana verighetele... El e cavalerul meu de onoare... Si langa mine era Alex... nasul meu de cununie... impreuna cu Nati... frumoasa lui sotie...

In primul rand de scaune, sedea mama lui Alex, care lacrima... muscandu-si buza... Sedeau Eduard cu Eva... zambitori... incantati de tot ceea ce se intampla... iar langa mama lui Alex sedea Emily... Mama mea adevarata... Inima ei mare a avut loc si pentru copilul lui Cris, facut cu alta femeie... Exact asa cum spusese ea candva... Ca va iubi copilul lui Cris indiferent cu cine ar fi fost facut... Simteam asta... Vedeam iubirea ei... in ochii ei incredibil de negri... in zambetul ei cand ma privea... in toate gesturile ei... Ea era mama mea... Ea ar fi trebuit sa ma creasca de la doi ani, daca tatal meu ar fi stiut de mine... Stiu acum ca ea ar fi fost fiinta pe care as fi iubit-o cel mai mult in lumea asta... Nu aveai cum sa nu o iubesti pe Emily... Era deosebita... Era atat de calma si de blanda...si iubitoare... si totusi atat de puternica... Ea a fost cea care a ajuns la inima faimosului Cris Reyn... Ea l-a subjugat pe tatal meu... Ea l-a inlantuit cu atata iubire, incat tatal meu nu a mai avut nicio scapare... Si ii eram cu atat mai drag cu cat vedea la mine si la Carmen aceeasi iubire imensa care ii lega pe ea si tatal meu... Langa Emily, la cap de rand, spre culuarul cu covor rosu, era tatal meu... Aproape de mine... Zambind, satisfacut... cu ochii lui ciudati... cu carliontii blonzi pe frunte... imbracat intr-un costum elegant... si camasa alba...

De cealalta parte a culuarului, in primul rand, sedea stinghera mama lui Carmen... pe al doilea scaun din rand... Primul era pregatit pentru tatal lui Carmen... Dar el se va aseza acolo, doar dupa ce va indeplini cerinta iubirii mele... acolo, la capatul culuarului, inainte de a incepe ceremonia de cununie civila si cea religioasa... Apoi, tot acolo, in primul rand era iubitul Dariei... Ianis... L-am privit un lung moment... Imi placea in continuare de baiatul asta... S-a tinut de cuvant... O facea fericita pe sora mea... Iar langa el era Nicola, care nu isi dezlipea ochii de pe chipul lui Darius... Hm! Mi-a reusit! Mi-am facut fratii fericiti... si m-am simtit atat de bine, cand cei doi frati mi-au intalnit privirea si au zambit veseli...

Au urmat apoi toti ceilalti nuntasi... Nu multi, asa cum am spus... Insa destui pentru a marca evenimentul... Am intalnit privirea lui Petre... Zambea... Era incantat de faptul ca era alaturi de mine, in ziua cununiei mele...

Ora sase...

Ora sase fix... Oh! Si iat-o! A aparut... in pragul casei tatalui meu... Prima data a iesit Daria cu buchetul de mireasa in mana... Apoi au iesit, zambitori, Alexandra cu sotul ei... Apoi a aparut ea... Nu am reusit sa vad amanunte... doar chipul ei frumos... Acum avea si ea emotii... Si-a strans buzele... Apoi a facut semn Dariei sa deschida drumul...

Daria a ajuns la capatul culuarului, langa tatal lui Carmen... insa ochii mei erau pe chipul lui Carmen... Il privea pe tatal ei... iar chipul ei a capatat o expresie dura si usor incruntata. A inspirat adanc... dar nu s-a miscat din pragul casei...

Tatal lui Carmen o privea si el... si i-am vazut lacrima lunecand pe obrazul palid... Avea un microfon in mana si am vazut cum trage aer in piept, apoi se intoarce spre mine, ma priveste lung, apoi isi duce microfonul la buze... Mainile ii tremurau... Emotiile l-au coplesit... insa si-a gasit puterea sa vorbeasca: