Capitolul 44

996 27 1
                                    

Mă trezesc și văd că Bella nu e nicăieri. Mă uit la ceas. E doar 9:48. Sigur gospodina mea e la bucătărie. Mă ridic din pat și mă îndrept spre ușă. Ies din cameră apoi o iau pe scări până la bucătărie, dar nu e nimeni numai câinele, Bob. Oare unde e? Încep să o strig de nebun prin casă. Nu răspunde.
- Unde ar putea fi Bella, Bob?spun eu spre câine. El ca și cum ar știi ce am zis o ia pe scări în sus spre etaj. Merg după el. Se duce în camera noastră și se oprește în fața băii.
- Bella! Ești acolo?spun și bat la ușă.
- Da.aud de dincolo de ușă răspunsul ei.
- Ești ok?spun eu.
- Nu prea.îmi răspunde ea și eu sunt gata să sparg ușa.
- Bella descuie ușa!spun eu.
Mai stă câteva minute apoi deschide ușa. Văd o Bella obosită care se ține cu o mână de burtă.
- Ești ok? Întreb eu și o iau într-o îmbrățișare.
- Mă doare burta.spune ea.
- Hai să mergem la spital.propun eu.
- Nu.
- Bella, știu că ești doctor, dar și doctorii au probleme și trebuie să te lași ajutată.
- Derek, știi tu, fetele au perioada aia pe lună și durerile sunt normale.încearcă ea să îmi explice.
- Aaa, tu vrei să-mi spui că ești pe ciclu. Acum înțeleg.spun eu punându-mi o mână pe frunte și zâmbind și mă uit la fața ei care e roșie.
- Ție ți-e cumva rușine?spun eu și zâmbesc.
- Nu.protestează ea.
- Bine. Hai stai în pat.spun eu cu toate că se vede pe ea că îi e rușine.
- Derek, îmi poți face o favoare?spune ea.
- Desigur iubita, orice pentru tine!spun eu.
- Te rog! Mergi la magazin să-mi cumperi absorbante?spune ea roșind.
- Desigur! Am plecat.spun și merg spre dulap. Îmi iau niște haine și după ce mă îmbrac merg îmi iau portofelul și cheile de la mașină și am plecat. Ajung în fața unui supermarket și intru mergând direct la standul cu absorbante.
Mamă câte modele și câte culori. Iau acolo mai multe și le pun în coș.
- Mami mi-a spus că voi băieții nu aveți ciclu. Aud o voce de lângă mine. Mă uit și văd o fetiță știrbă de doi dinți din fața cam de 8 ani.
- Sunt pentru iubita mea nu pentru mine.spun eu spre ea.
- I-ai și ciocolată și înghețată, mami spune că te simți mai bine după ce mănânci ceva dulce.spune ea.
- De unde știi tu atâtea? Spun și mă uit la ea cu ochii chiorăști.
- Mami spune că trebuie să fi informată din timp, plus că am 4 surori mai mari.spune ea și zâmbește.
- Bine. Sa fi cuminte.spun eu și plec. Mai iau înghețată, ciocolata, chipsuri, suc și multe chestii dulci. Apoi merg la casă. Efectiv caserița se uită la mine zâmbind când vede câte absorbante am cumpărat. Nu-mi pasă de privirile ei. Plătesc și ies din magazin, pun pungile în mașină și plec spre o farmacie. Cumpăr ceva medicamente pentru durere și mă întorc rapid spre casă. Intru în curte parchez mașina și plec în casă. Bob mă întâmpină fericit. Îl scarpin după ureche în timp ce mă descalț. Îmi dau haina jos și o pun în cuier apoi fug cu plasele la etaj. Bella încă e la baie.
- Iubito am venit.o anunț eu stând lipit de ușa de la baie.
- Bine.spune și deschide ușa apoi iese.
Face ochii mari când vede atâtea plase.
- Ce ai luat atât? Merge și se uită înăuntru.
- De ce mi-ai luat ciocolata?spune ea zâmbind.
- Pentru că te ajută!spun eu.
- De unde știi? Mă întreabă și ridică dintr-o sprânceană.
- Sincer nu știam nimic, dar o fetiță de 8 ani a ținut să mă informeze.spun eu râzând.
- Să înțeleg că ai părut suspect când luai absorbante?spune ea intuind situația și râzând.
- Da. Și fata a vrut să se asigure că noi băieții nu avem ciclu.spun și râd împreună cu ea.
- Bine. Mulțumesc mult Derek. Spune și mă îmbrățișează apoi fuge la baie cu punga cu absorbante.
Eu iau celelalte pungi și le duc la bucătărie le așez prin dulapuri și dau de mâncare lui Bob. Apoi mă apuc de făcut clătite cu Nutella.
O văd că coboară în living apoi vine la bucătărie.
- Am pus dulciurile în dulap dacă vrei. Acum fac clătite așa că ia loc până le termin. Azi ești servită.spun eu.
- Vai mulțumesc.spune și vine spre mine și îmi dă un sărut pe obraz. Apoi merge și ia o pastilă dintr-un dulap și apoi pregătește Nutella. După ce sunt gata le dăm amândoi cu Nutella și ne apucăm pe mâncat. 
Terminăm și facem curățenie.
- Știi mâine seară merg la spital. Încep tura de noapte.o aud pe Bella spunând.
- Deja? Vai și eu ce fac?spun eu făcând boric.
- Tu domnule o să mergi la firmă.spune ea.
- Bine doamnă șefa! Să trăiți!spun și fac un gest militar.
Ea râde și apoi râd și eu. Bob vine spre noi tot agitându-se.
- Vrei afară băiete? întreabă Bella, iar câinele latră fericit.
- Hai să ne îmbrăcăm și să mergem în parc.spune Bella și mă trage de până pe scări în sus. Ne ducem în cameră și ne îmbrăcăm mai gros apoi coborâm și îi pun lesa lui Bob ne încălțăm și ne luăm pe noi paltoanele apoi pornim spre parc.
Atmosfera e una superbă. Eu o țin cu o mână pe Bella și într-o mână lesa lui Bob. Încă e zăpadă pe jos. Frigul nu e foarte aprig.
- Hai să nu mergem acum în parc, sa ne mai plimbam pe strada că uite ce frumoși sunt pomii.spune Bella.
- Bine, iubita mea.spun și o trag spre mine și o sărut pe tâmplă din mers.
Ne plimbăm în liniște și privim copacii împodobiți cu țurțuri mici de gheață și casele împodobite. Ajungem pe o stradă unde niște copii se bat cu bulgari peste drum. Ne apropiem de ei. Ne vad și unul care e mai mare strigă să se oprească ca să putem trece.
- Cine câștigă băieți? Întreb eu când ajungem în partea lor.
- Păi noi normal.spun câțiva pe o parte a drumului.
- Ai vrea tu spune o fetiță roșcată cu codițe și căciulă verde pe cap.
- Taci, elfule.îi spune înapoi băiatul.
- Hai să nu vă certați!spune Bella.
- Da, nu e bine cu ceartă. Facem așa eu vin cu voi, iar domnișoara așa minunată merge cu ceilalți.spun eu și zâmbesc către Bella.
- Ce vrei să faci Derek?mă întreabă ea cu o sprânceană ridicată.
- Hai Bella, ne distrăm și noi puțin. 
Și începe o bătaie cu bulgări pe cinste. Normal că noi am câștigat. Ne luăm rămas bun de la copii și ne îndreptăm spre casă.
- Știi, am câștigat bătaia. Merit și eu o recompensă.spun în timp ce ne descalțăm și lăsăm hainele în cuier. Apoi merg spre ea și o sărut pe gât.
- Dereeeekk! Nu! Sunt pe ciclu.spune ea deja enervată.
- Offf, nu-i corect!mă bosumflu eu ca un copil mic.
- Hai copilașule, să pregătim ceva de mâncare apoi la culcare.spune ea și se îndreptă spre camera noastră pentru a se schimba, la fel fac și eu, și apoi coborâm la bucătărie. 

BellaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum